Pe 12 iunie 2022, într-o zi de duminică, am avut șansa de a urmări pe Cluj Arena un meci demonstrativ de neuitat. Nu era un meci oarecare, ci unul care marca retragerea lui Adrian Mutu din sportul în care s-a făcut cunoscut, și anume fotbalul.
E drept, Mutu era retras încă din 2016, ultima sa echipă fiind ASA Târgu-Mureș, însă abia acum a reușit să-și țină un eveniment organizat special pentru despărțirea de terenul de fotbal. Aș sublinia faptul că jocul dedicat retragerii sale trebuia să aibă loc în iunie 2020, dar cum lumea întreagă a suferit din cauza pandemiei, jocul a fost amânat.
Nu am reușit să ajung de la început. În ziua respectivă aveam de realizat mai multe materiale pentru jurnalele de sport ale canalelor Prima TV și Prima Sport, plus că în aceeași zi am mers la aeroport pentru filmarea unor cadre și realizarea unor interviuri cu personalitățile invitate la evenimentul de pe Cluj Arena. Am detaliat într-un alt articol despre subiectul în cauză și vă invit să-l parcurgeți când aveți timp. Ce pot adăuga față de materialul pe care vi l-am recomandat este că Fabio Cannavaro nu a putut juca din cauza unor probleme la un picior, lucru anunțat chiar de el în prealabil, mai precis la interviul oferit televiziunilor prezente la aeroport.
Ca să revin la meciul demonstrativ, m-am pornit spre stadion cu câteva minute înainte ca ora 21:00 să fie indicată de ceas. Am avut noroc pentru că startul partidei a fost întârziat cu aproape 30 de minute, ora inițială fiind 20:00. În plus, pe traseu nu am avut parte de un trafic specific zilelor cu evenimente de mare amploare, astfel că nu am petrecut prea mult timp în troleu. Am coborât în fața magazinului Central, de unde mi-am continuat drumul spre stadion pe jos, trecând pe lângă Opera Maghiară și Parcul Central, pentru ca într-un final să ajung la punctul de control de la intrare, să prezint legitimația de presă și acreditarea, și să ajung în sectorul rezervat jurnaliștilor la finalul primei reprize. Nu mai spun că înainte de a intra pe stadion am avut un scurt dialog cu Daian Cuțu, unul dintre colegii mei din București, care se ocupă de administrarea site-ului primasport.ro.
CITEȘTE ȘI – N-a fost un vis. Hagi chiar a înscris, iar stadionul de valuri a fost cuprins (eveniment similar cu cel din 12 iunie 2022, care a avut loc în 2018, tot cu sprijinul celor de la Sports Festival)
Odată ajuns în sectorul presei, m-am întâlnit cu poetul și totodată profesorul de română Ioan Ivașcu (tot el a scris o frumoasă prefață pentru cartea dedicată carierei lui Miodrag Belodedici). Pentru că era un loc liber lângă dumnealui, m-am așezat acolo și împreună am dezbătut preț de aproape o oră tot ce se întâmpla pe gazon, momentele de referință din cariera anumitor jucători, am apreciat atmosfera din tribune, o atmosferă desprinsă dintr-un meci de Campionat Mondial datorită valurilor făcute de fani de mai multe ori pe parcursul întâlnirii sportive.
În rândurile următoare, voi relata câteva întâmplări pe care mi le-am notat pe tabletă. Aș începe cu faptul că atunci când am ajuns la stadion, World Stars conducea echipa României cu 2-1, însă la scurt timp avea să devină 3-1. La un moment dat mai erau 15 minute de jucat și se prefigura o victorie categorică pentru starurile și fostele staruri ale fotbalului internațional care au venit în Ardeal special pentru cel mai bun marcator din istoria naționalei României, la egalitate cu Gheorghe Hagi, prezent și el la eveniment atât în calitate de antrenor, cât și ca jucător. Mi-a rămas în memorie rugămintea suporterilor de a veni de pe bancă doar pentru a executa o lovitură liberă, ținând cont că astfel de execuții au reprezentat punctul forte al Regelui în anii când se afla în activitate.
Publicul a fost numeros, însă unele sectoare de pe stadion au rămas neumplute, lucru pe care îl veți putea observa în galeria foto de mai jos. Dar atmosfera a fost frumoasă, după cum am scris mai sus. La tribuna a doua s-a afișat un banner cu mesajul ”Respect, Adrian Mutu”, într-o peluză s-au aprins torțe, s-a scandat ”România, România, România”, ”Mutu, Mutu, Mutu” și ”Hagi, Hagi”. Tot în acele ultime minute de joc, atmosfera a fost animată de sunetul tobelor.
Mai mult, în fața mea era un suporter cu o perucă vopsită în culorile drapelului României, un obicei pe care fanii tricolori îl aveau când străbăteau lumea pentru a fi alături de prima reprezentativă la Campionatele Mondiale din anii `90, unde s-au înregistrat cele mai importante rezultate din istoria fotbalului românesc la nivel de națională.
Acum, o să vedeți că tot efortul depus de public nu a fost de prisos. Auzind cum i se strigă numele, Mutu a fost aproape de gol. Chiar dacă nu a reușit să marcheze, tot stadionul l-a aplaudat, lucru care se va întâmpla și în urma unui balon expediat de Ionel Ganea care a nimerit din păcate doar bara. La scurt timp, România a obținut un penalty, obținut în urma unui fault asupra lui Ganea. Toată lumea i-a cerut lui Hagi să vină la punctul cu var, însă nu s-a repetat scenariul de la lovitura liberă de care am amintit într-un paragraf de mai sus. astfel că Ionel Ganea și-a asumat chiar el executarea loviturii de pedeapsă. Și așa cum s-a întâmplat la Euro 2000, în fața Angliei, pe care tricolorii au învins-o atunci cu 3-2 și s-au calificat în premieră în sferturile de finală la un European, Ganea a trimis din nou mingea în plasă de la 11 metri. Drept răsplată, publicul l-a ovaționat. Avea să vină și golul egalizator. Tamaș a dat un ultim semnal de alarmă cu un șut care a nimerit bara. Au urmat valuri ale spectatorilor, iar același Tamaș a reușit să creeze faza din care Ganea avea să stabilească scorul final, World Stars – Team România 3-3.
Timp de câteva minute s-au auzit mii de aplauze, pentru ca apoi tot mii de fani să invadeze terenul pentru a obține autografe de la Mutu, Hagi, Gilardino, frații Cannavaro, Luca Toni, Sebastian Frey, David Trezeguet, Claude Makelele, Mirel Rădoi, Răzvan Raț, Cristi Săpunaru și alte nume celebre prezente la evenimentul organizat de Sports Festival. În galeria foto de mai jos veți putea găsi lista completă a jucătorilor și foștilor jucători prezenți pe Cluj Arena. Aș puncta la final că au fost și alte staruri așteptate la Cluj, aș amintit de exemplu de Francesco Totti, legendarul fotbalist al lui AS Roma. Însă, din motive obiective nu a putut veni. Aș mai puncta eu faptul că la Cluj au fost doar doi dintre cei trei români câștigători ai unei competiții europene la nivel de club în istoria recentă, mai precis din 2009 și până în prezent. Au venit Raț (câștigător al ultimei ediții de Cupa UEFA, în 2009, cu Șahtior Donețk) și Săpunaru (câștigător al celei de-a doua ediții din Europa League, în 2011, cu FC Porto), însă a lipsit Chivu (câștigător al Ligii Campionilor cu Inter, în 2010, sub comanda celebrului Jose Mourinho). L-aș mai aminti pe Belodedici, chiar dacă face parte dintr-o cu totul altă epocă față de cei trei pe care i-am enumerat mai înainte. Când vom mai avea un fotbalist român care să câștige Cupa Campionilor (actuala Champions League) de două ori, cu două echipe, dintre care una românească? Sunt performanțe ce trebuie apreciate, dar și din care se pot învăța multe lucruri ce pot avea ca și efect determinarea de a atinge țeluri mărețe.
Îmi închei aici cronica meciului de retragere a lui Adrian Mutu, un meci la finalul căruia s-au auzit piese remarcabile precum ”We Are The Champions” a lui Queen și ”A Sky Full of Stars” a lui Cold Play.
surse foto: Ioan Ivașcu, Robert Popa și Cezar Leizeriuc
No Comments