Pe 26 mai 2016, când ceasul indica ora 18:00, mă apropiam cu pași repezi de stadionul lui CFR Cluj. Aveam de scris un material despre ultima ei partidă de pe teren propriu din sezonul 2015-2016 al Ligii 1. Timpul nu era tocmai prietenos. De câteva minute bune se pornise o ploaie zdravănă care se încăpățâna să persiste peste orașul de la poalele Feleacului. Să fi fost oare un semn al deznodământului acelei întâlniri?
Îl mai țineți minte pe Ștefan „Mourinho” Stoica, tehnician care o pregătea acum 12 ani pe Internațional Curtea de Argeș? Dacă George Mihalache ar mai trăi, cu siguranță i-ar dedica rânduri generoase într-una dintre fascinantele sale broșuri cu tematică sportivă. Asta pentru că antrenorul ajuns între timp la vârsta de 54 de ani se poate încadra în tipologia unui „coach” cu multă ambiție, dar fără acel gram de noroc de care e uneori mare nevoie în realizarea unui obiectiv.
2010 avea să fie un an cu totul special pentru Africa de Sud. Urma să organizeze Cupa Mondială la Fotbal. Niciun alt stat de pe continentul african nu mai găzduise un astfel de turneu până atunci. Pentru că fiecare Mondial era precedat de Cupa Confederațiilor, oamenii din țara diamantelor s-au bucurat de fotbal la cel mai înalt nivel și în vara lui 2009. La această întrecere se regăsesc selecționatele care au devenit campioane continentale, dar și deținătoarea titlului mondial.
Eu cred că mai rău de cât a fost azi nu putea fi dacă Mirel Rădoi mergea pe această idee. Uitați-vă la francezi. Gignac, legitimat acum la echipa mexicană Tigres, a dat trei goluri în victoria cu Africa de Sud (4-3) la aproape 36 de ani. Plus că tot el era retras de cinci ani din prima reprezentativă:
