● Fotbalul românesc încă deplânge dispariția lui Mircea Lucescu, un om care a pus sportul mai presus decât propria sa viață. Da, e admirabil să vezi cât sacrificiu poate depune cineva în ziua de astăzi, având în vedere că au fost și vor fi oameni care visează la succes fără să depună un efort corespunzător. Dar rămâne întrebarea: Cât de departe poți merge cu sacrificiul?
● Lucescu a ales să antreneze naționala și la barajul cu Turcia, cu orice preț, deși starea sa de sănătate nu era una încurajatoare. Din păcate, România a pierdut. Dar și mai trist este că, la nici două săptămâni de atunci, Lucescu senior și-a pierdut viața pe un pat de spital, cu multiple complicații medicale, aproape imposibil de tratat.
● Ceva îmi spune că, într-un fel sau altul, gândurile care i s-au transmis din partea anumitor publicații, jurnaliști, oameni din fotbal și așa mai departe nu au făcut decât să-i grăbească sfârșitul. Nu o spun pentru a acuza, ci o spun pentru că, până și cei mai puternici oameni, cei mai de succes într-un anumit domeniu, au vulnerabilități, până și ei pot fi răniți doar cu un cuvânt. De la „Demisia, Lucescu!” s-a trecut ușor la „Ce om mare a fost Lucescu!”.
● Acum, Federația Română de Fotbal este pe punctul de a numi un nou selecționer. S-a scris că favoritul este Gheorghe Hagi, golgheterul din toate timpurile al primei reprezentative și singurul jucător român cu șase prezențe la turneele finale (trei europene și trei mondiale).
● Acum, părerea mea este că adevărata noastră misiune, ca societate mai ales, e să ne schimbăm în bine din multe puncte de vedere. Să nu mai așteptăm pur și simplu să vină un salvator. Fiecare dintre noi să fie un salvator. Totuși, nici salvator nu e un termen chiar potrivit. Mai degrabă, fiecare să pună o mică piesă la locul potrivit ca atunci când ai realiza un puzzle. Asta e adevărata misiune. Altfel, degeaba vom aștepta salvatori în politică, medicină, fotbal, diplomație și în alte sporturi. Unii pe care-i catalogăm drept salvatori vor încerca întradevăr să facă ceva (cum a fost Lucescu), alții doar vor profita de naivitatea publicului, ba chiar vor râde de simpatizanți cu poftă.
● Poate că e momentul ca Federația Română de Fotbal să aibă mai multă grijă de sănătatea propriilor angajați și de sănătatea fotbaliștilor.
● Poate că e cazul ca și alți antrenori să-și asume eventualele înfrângeri cu mai multă deschidere. Înclin să cred că Lucescu s-ar fi retras înaintea meciului cu Turcia dacă un alt antrenor mai tânăr ar fi spus hotărât: „Domnule Lucescu, ați făcut deja mai mult decât era posibil. De acum înainte, preiau eu toate responsabilitățile, pentru că așa cum dumneavoastră ați avut curaj să reveniți la națională la o vârstă așa înaintată, așa voi avea și eu curaj de a sta pe bancă la un meci providențial pentru viitorul fotbalului românesc”. Din păcate, așa ceva nu s-a întâmplat. Orgoliul a fost prea mare pentru alții, iar după ce Turcia a învins România, mulți viteji s-au arătat. De ce nu s-au arătat înainte? Cu mult înainte de meci.
● Altfel, e de apreciat lupta care se duce acum pentru campionat. Fie că va reuși Cristiano Bergodi alături de „U” Cluj, fie că va izbuti Universitatea Craiova sub comanda lui Filipe Coelho, ambii tehnicieni ar merita pe deplin o așa performanță. Craiova, încă de la începutul sezonului demonstra că e o aspirantă la trofeu. „U” Cluj, nu. Dar, pe parcurs, a devenit din ce în ce mai puternică. E o revelație a sezonului. Și asta nu poate aduce decât un pic de culoare peste peisajul încețoșat al primei noastre ligi.
● Pe CFR o văd luptându-se pentru un loc 3. De ce nu? Numai că va trebui să corecteze anumite aspecte ale jocului. În orice caz, dacă ne raportăm la problemele pe care le-a avut o bună parte din acest sezon, acum e un mare bonus unde se află. Play-off-ul părea doar un vis, dar seria aceea spectaculoasă de victorii, cu Pancu la cârmă, a asigurat calificarea între primele șase formații și, la un moment dat, dădea și speranțe la titlu.
● Să ne bucurăm și pentru Chivu, singurul nostru antrenor de rang înalt pe care îl avem. În Serie A, este lider de mai mult timp cu Inter, iar un titlu nu doar că i-ar asigura încrederea din partea conducătorilor clubului, dar i-ar oferi și lui mai mult curaj pentru ceea ce urmează, mai mult respect din partea adversarilor și a presei.
4 Comments
Te salut. Ca sa spun direct: oameni din presa gen Banciu care îl balacarea pe Lucescu și îl balacareste pe Chivu. Dumnezeu sa îl ierte pe Mircea Lucescu
Te salut și eu! Și mulțumesc pentru mesaj. Antrenori de talia lui Lucescu senior foarte greu vom mai avea. E vorba de timp, de pricepere, de carismă, de multe aspecte.
Și să ai o echipă cu buget corespunzător, și asta.
Ar mai fi ceva de spus. S-au scris știri despre averea ce rămâne după Lucescu. Eu cred că asta e ceva ce privește strict pe familia sa. Adevărata avere sunt trofeele ce le-a lăsat în vitrinele cluburilor pe unde a activat, rezultatele de pe teren, jucătorii formați, filosofia de joc și de viață. Asta e adevărata avere, care poate să fie un subiect de interes și pentru colegii jurnaliști.