E 16 octombrie 2012. Seara s-a lăsat demult deasupra Bucureștiului. Atmosfera de pe Arena Națională pare a fi una de sărbătoare.
Legende
Browsing Tag
adrian mutu
Fotbalul nu înseamnă mereu bucurie, ci și dezamăgire în unele situații. Am scormonit în această dimineață printre articolele mele mai vechi, am suflat praful (la modul figurativ, pentru că e vorba de materiale publicate în online) și am dat peste un top 10 al marilor absenți de la Cupa Mondială 2014.
Legende
SPECIAL | Povestea unui prim „11” care a calificat România la un turneu final după opt ani de așteptare
Unul dintre prietenii mei, Budur Petru, mi-a dat o idee fantastică după ce a distribuit o poză pe internet. Sub această poză scrie 2007, an când România reușea să se califice la Campionatul European, programat în vara lui 2008. De opt ani, „tricolorii” au tot încercat să prindă un turneu final, iar așteptarea a luat sfârșit odată cu ediția găzduită de Austria și Elveția. Mi-am propus, deci, să scriu câte o poveste despre fiecare jucător din imaginea de mai sus. Unele fapte le-am văzut la tv, altele pe viu.
Acum 11 ani, tot spre sfârșit de martie, „tricolorii” visau la încă un rezultat mare în fața unui adversar de calibru. Nu oriunde, ci pe stadionul Farul Constanța. De arena care a purtat în trecut și numele lui Gheorghe Hagi se legau câteva partide memorabile din istoria primei reprezentative a României: 2-0 cu Cehia, 1-0 împotriva Olandei și 2-2 în fața Franței (după ce România a condus cu 2-0).
Legende
REMEMBER 2012 | România, egala Uruguayului. Concurs de ratări între Marius Niculae, Stancu, Mutu, Forlan, Cavani și Suarez
Mi-am amintit în aceste zile de amicalul cu Uruguay, desfășurat pe 29 februarie 2012. Am revăzut rezumatul și mă gândesc la speranțele pe care mi le-am făcut atunci în privința preliminariilor pentru Cupa Mondială din 2014. Era doar un amical, despre care știam că se va juca încă din 2010, atunci când Federația de la București a parafat înțelegerea cu forul din Montevideo.
Balonul rotund a fost driblat de atâtea ori,
Pe marile arene, de infiniți jucători
Pierduți în gânduri, pe legendarul Conte Verde
Și apoi la poarta lui Planicka, în inima orașului Trieste,
