Florin Răducioiu și frumoasele nopți americane

Astăzi a înscris al 49-lea gol în poarta vieții, iar bucuriile pe care le-a adus de peste ocean sunt prea mari ca să fie uitate.

40 de selecții în doar șase ani pare puțin pentru un atacant care a îmbrăcat tricoul primei reprezentative. Dar scurta perioadă pe care a petrecut-o la echipa națională a fost suficientă pentru a ajunge la inimile publicului. A înscris 21 de goluri, toate în meciuri oficiale.

Patru dintre ele le-a reușit la cel mai bun Mondial din istoria României. Un altul l-a dat la Euro 1996, competiție după care s-a retras din națională la doar 26 de ani. Aceste cifre îl transformă pe Răducioiu într-unul dintre cei mai eficienți fotbaliști de pe plaiurile noastre.

Răducioiu era, însă, mai mult decât un jucător eficient. Cele patru goluri din SUA au fost rezultatul unor calități deosebite. Toate golurile au fost date cu piciorul, toate au venit în porțile unor echipe de top (Columbia și Suedia), toate au venit după șuturi precise. Dubla cu naționala Columbiei, pe care România a învins-o cu 3-1 în partida de debut, a scos în evidență și capacitatea sa de a dribla adversarii puternici.

Nu trebuie omis nici faptul că aceste goluri au venit după un joc foarte bun de pase. Ca să dăm un exemplu, golul de 1-0 cu Columbia a venit în urma unei lansări perfecte a lui Gică Hagi. Acel moment, dar și altele care au urmat la Mondialul din 1994, arată cât de bine comunicau tricolorii pe teren.

Răducioiu a lipsit din meciul cu Argentina, scor 3-2, pe care mulți îl cataloghează drept cel mai bun din istoria naționalei României. Atacantul care luase titlul și Uefa Champions League cu AC Milan fusese suspendat. Dar a revenit la duelul din sferturi cu Suedia. Și și-a ajutat echipa când avea cea mai mare nevoie.

La 1-0 pentru nordici, Răducioiu a egalat, iar în scurt timp a făcut 2-1. A urmat lovitura de cap a lui Kennet Andersson, penalty-urile și, din păcate, sfârșitul visului american. În acele frumoase nopți de vară, când părinții și bunicii noștri stăteau treji pentru a-i urmări pe Hagi, Răducioiu, Dan Petrescu, Belodedici sau Ilie Dumitrescu la televizor, a existat o speranță. Că România poate pune mâna pe trofeul suprem sau măcar să joace în marea finală.