Universul este ceva complicat, greu definit, un izvor de creație pentru oricine inspirat să fie fascinat de împrejurimi. El derivă apoi în alte universuri mici și tot așa care formează baza unei capodepere, fie de admirat, fie de evitat. În timp și spațiu, ele ajung să fie studiate și să apară astfel universități care să stimuleze și mai mult curiozitatea spiritului uman, predispus la înțeles misterele din jurul său. Fotbalul este o astfel de enigmă care reușește să creeze rutine și obișnuințe, dar rămâne viu prin surprizele de la acel tipar pentru a menține atenția și entuziasmul mereu în fierbere.

România este un loc aparte în care ego-ul și capriciile iau locul talentului și muncii pentru că sunt ieftine, inepuizabile și repetitive. Dar sunt situații în care primele două – talentul și munca – reușesc să ia fața cancanului și sclipiciului încărunțit de aceiași oameni care nu renunță la locul lor, ca și cum poziția ar avea lipici la el sau viceversa. Perseverența și răbdarea ajută și ele, dar aici timpul este un negustor complicat și imprevizibil, iar în acest context apar nume care poate au ratat trenul anterior, dar s-au străduit suficient de mult să ajungă la timp sau să găsească un bilet valid pentru o aventură.

Două dintre acest exemple vin din provincie, pentru că mereu revoluția începe din afară și se termină în interior (capitala), iar Craiova și Cluj au cronologia perfectă pentru acest traseu organic și meritoriu. Ambele au trecut de la agonie la extraz, de la speranță la frustrare, de la ambiție la resemnare, stări necesare pentru maturizarea unui grup și mai ales a unui public, care de fapt, e singurul martor loial al acestora de-a lungul timpului. Unii au trecut prin războaie și au rezistat, alții prin desființări și au reapărut, în ciuda insistențelor fantomatice ale unui anumit trecut.

I. De ce U e mai mult decât o vocală apasată

Începem cu cei de la Cluj, care cronologic au întâietate, clubul fiind înființat în 1919 și trecând printr-o serie de situații interesante, precum mutatul la Sibiu din cauza celui de-al doilea război mondial și desființarea din 2016; aceasta a produs astfel o renaștere din propria cenușă, ei luând-o din liga a patra cu totul. O situație diferită este la Craiova, unde clubul original s-a înființat în 1948 și a devenit un multivers după anii 90.

Mai precis, odată cu privatizarea cluburilor de stat, secția de fotbal a luat drumul ei separat față de clubul sportiv în 1991 și până în 2012, când clubul a fost dezafiliat de Fedeația Română de Fotbal a funcționat ca și continuator al clubului care în anii 70 ș 80 domina fotbalul românesc în umbra Stelei și lui Dinamo. Doar că în 2013 a fost reînființată secția de fotbal din cadrul clubului sportiv al Univerității Craiova (separată de acel FCU) și a primit un loc în liga secundă pentru a fi mai aproape de prim-planul fotbalului românesc. Doar că aici s-a prods multiversul pentru că vechiul club deținut de Mitiitelu a dorit să se întoarcă și la un moment dat a ajuns în liga a treiaa a doua și apoi în prima, unde s-a dueluat chiar cu CSU.

Pe scurt, există două U Craiova care-și pot revenidca istoria și palmaresul, dar niciuna nu poate să-și asume în totalitate istoria, așa că istoria a devenit mai complicată în acest multivers (nu e singurul exemplu, având FCSB și Steaua, FC Dinamo și CS Dinamo. Suporterii vor fi mereu împărțiți pentru că anumiți oameni influenți cu bani și cu interese vor dori mai mult decât alții și vor fragmenta societatea și grupul de fanii care i-ar susține. Practic, asta e societatea românească – segmentată de diferențe, produse artificiale de niște oameni în poziții bune care se gândesc doar la ei.

Și totuși cum au ajuns cele două echipe să-și dispute trofeul Cupei României? Fiind amândouă cluburi din prima ligă – ei nu au mai avut nevoie de calificări și au mers direct în faza grupelor, U Craiova în grupa B și U Cluj în grupa C. Ambele și au câștigat grupele de pe primul loc, având un parcurs aproape identic – trei victorii și un egal. Diferența a făcut-o numărul de goluri marcate (10 pentru Craiova și 6 pentru U Cluj), cele primite fiind același (3 la număr). Oltenii au trecut de Sănătatea Cluj cu 4-1, de Petrolul Ploiești cu 4-0 și o remiză pe teren propriu cu FCSB, 2-2. Clujenii au trecut cu 2-1 de Metalul Buzău, au remizat 2-2 cu Sepsi Sf. Gheoghe și au învins pe Oțelul Galați cu scorul de 2-0.

Craiovenii au continuat în sferturi cu CFR Cluj cu 3-1 și în semifinale au trecut de Dinamo Bucuești la loviturile de departajare, după 1-1 în timp regulamentar și prelungiiri (4-1 de la punctul var), iar ardelenii de FC Hermannstadt cu 2-1 și în semifinale de FC Argeș, aproape la fel (1-1 în timp regulamentar șii prelungiri, respectiv 5-4 de la punctul cu var). Cele două echipe nu vor fi la prima finală de Cupa României din istoria lor, dar siigur este prima finală între cele două cluburi. Rivalitatea lor este destul de veche, datând încă din anii 60, perioada mai relaxată a regimului comunist, atunci când clubul craiovean a luat ființă în formatul consacrat.

II. Două cunoștiințe vechi, cu tradiție

Primul contact direct într-un meci oficial s-a consemnat la începutul sezonului 1964-1965, în septembrie 1964, în cadrul etapei a patra a prmei divizii. Clujenii veneau după un sezon în care au terminat pe locul 9, iar craiovenii promovaseră în premieră în prima ligă și erau la primul an pe prima scenă (da, o serie de premiere succesive). În plus, omul care a scris cronica pentru Sportul Popular la acel meci a fost nimeni altul decât Ioan Chirilă, iar cele două echipe purtau ambele numele de Știința, așa cum majoritatea cluburilor universitare erau obișnuite să fie numite.

Zaharia Drăghici a fost arbitrul de centru, iar pe băncile celor două echipe se aflau doi oameni cu o experiență vastă de viață și de fotbal, Andrei Sepci la U Cluj (53 de ani – fost portar la echipa clujeană și la națională în perioada interbelică) și Nicolae Oțeleanu la U Craiova (56 de ani – fost fundaș la Sportul Studențesc și veteran de război cu gradul de locotonent-colonel). Ardelenii au câștigat cu un scor categoric de 5-0 după ce la pauză a fost 2-0. Trebuie menționat că în același sezon, dar într-o competiție diferită, Cupa României, clujenii aveau să ia singurul lor trofeu.

Goluri: 1-0 Adam (miin. 9), 2-0 Neșu (min. 13), 3-0 Mureșan (min. 49 – 11 metri), 4-0 V. Alexandru (min. 50), 5-0 Adam (min. 64)

U Cluj a arătat astfel: Simion Moguț (schimbat în minutul 82 cu Emil Kurucz) – Pavel Marcu, Traian Georgescu, Paul Grăjdeanu, Remus Câmpeanu – Vasile Alexandru, Ioan Suciu – Zoltan Ivansuc, Mircea Neșu (schimbat în minutul 30 cu Ioan Mureșan), Mihai Adam, Nicolae Szabo.

De partea cealaltă, Craiova s-a folosit de: Ion Papuc – Ilie Geleriu, Nicolae Lungan (schimbat în minutul 65 cu Constantin Deliu), Marcel Marin, Dumitru Dumitrescu – Inocențiu Tetea, Constantin Sfîrlogea – Ion Ganga, Haralambie Eftimie, Mircea Onea, Dumitru Lovin.

Filmul meciului: minutul 1 – Marcu, bombă în bară din loviitură liberă de la 40 de metri, următoarele cinci minute, Ion Papuc era țintă constantă a șuturilor echipei gazde; minutul 7 – Marcu repeta aceeași fază de la început, bombă în bară de la 40 de metri, dar din acțiune liberă, Adam ratând reluarea; minutul 9 – Lungan a luftat, Adam a pornit și alergat pe contraatac, l-a driblat pe Papuc și a marcat primul gol; min. 13 – Neșu și Adam au combinat, ultimul ajungând să centreze și Neșu să reia cu capul gol; miin. 20 – Marcu – bombă din lovitură liberă de la 40 metri și Adam a ratat din nou reluarea în bară, iar în minutul 30 la un nou atac clujean, Neșu e călcat cu talpe de Lovin și schimbat. Marcați de accidentare, clujeniii nu au mai forțat și oltenii au profitat încercându-și norocul printr-un șut al lui Marin.

După pauză, ardelenii au depășit momentul critic și după o serrie de atacuri succesive, au reușit să înscrie al treilea gol prin Murreșan de la punctul cu var în minutul 49. Un minut mai târziu, Szabo a pornit furibund un contraatac pe banda stângă și a lovit în bară ca apoi mingea să ajungă la Vasile Alexandru și să marcheze pentru 4-0. Gazdele nu au renunțat la presingul avansat și acest lucru a fost vizibil în joc, iar mai apoi pe tabela de marcaj. În minutul 64, Adam l-a copiat pe Szabo, pornind la rîndul său o cursă și l-a depășit pe Lungan, marcând pentru 5-0. Până la finalul meciului, singura încercare mai serioasă de a înscrie a craiovenilor i-a apaținut lui Sfârlogea, care a șutat o minge spre Moguț, care depășit a fost salvat în extemis de Grăjdeanu.

La finalul etapei, clujenii erau pe primul loc cu 5 puncte, față de olteni pe locul 11 din 14, dar situația avea să se schimbe în partida retur, unde craiovenii au învins cu 4-0 pe teren propriu (goluri Eftimie, Cârciumărescu și dublă Sfârlogea). La finalul acestui sezon, U Cluj a terminat pe locul 7 cu 24 de puncte, cu două mai mult decât U Craiova cu 22 de puncte, clasați pe locul 11 în buza zonei retrogradabile.

Zece ani mai târziu, cele două se întâlneau în Cupa Românieii în alt context, mult mai favorabil craiovenilor, care au ieșit pentru prima dată campioni în 1974. La mijlocul lunii decembrie din 1974, Craiiova și U Cluj au jucat la Timișoara pe teren neutru într-unul din sferturile de finală ale Cupei României, iar forma mai bună le-a aparținut oltenilor, care bătuseră cu 6-0 pe Galați pe teren propriu în campionat, spre deosebire de U Cluj care veniseră după 0-1 pe terenul lui Jiul Petroșani. Scorul avea să unul să fie extrem de dur chiar și pentru acea competiție.

Otto Anderco a fost arbitrul de centru, iar pe băncile celor două echipe se aflau Constantin Cernăianu (41 de ani) la Craiova și Vasile Băluțiu (care avea în jur de 30-40 de ani, el fiind în plină formă în anii 60 ca atacant la Aireșul). Craiovenii au câștigat cu scorul de 5-1, după ce la pauză aveau un avantaj confortabil de 3-1, impresionând un public de aproape 8.000 de spectatori, mai ales că timișorenii găzduiau o campioană în exercițiu și o fostă câștigătoare de Cupă. Până în sferturi, Craiova trecuse de Onești și UTA, iar U Cluj de FC Argeș și Știința Petroșani.

Goluri: 1-0 Balaci (min. 14), 2-0 Marcu (min. 18), 2-1 Coca (min. 25), 3-1 Oblemenco (min. 34), 4-1 Oblemenco (min. 49), 5-1 Ștefănescu (min. 58)

Craiova a arătat astfel: Marius Purcaru – Nicolae Negrilă, Alexandur Boc, Pete Deselnicu, Cornel Berneanu – Lucian Strîmbeanu, Costică Ștefănescu – Zoltan Crișan (schimbat în minutul 75 cu Iulian Bălan), Ilie Balaci, Ion Oblemenco (C) (schimbat în minutul 64 cu Cristian Țarălungă), Dumitiru Marcu.

De parartea cealaltă, U Cluj s-a folosit de: Marcel Lăzăreanu (schimbat în minutul 57 cu Mircea Albu) – Tiberiu Porackzy, Wernerr Pecks, Alexanddru Matei, Gheorghe Mierluț – Dumitrescu (schimbat în minutul 27 cu Virgil Bichescu), Dan Anca (C), Remus Câmpeanu – Aurel Mureșan, Adrian Coca, Ion Batacliu.

Filmul meciului: minutul 1 – Marcu a ieșit în evidenșă cu un șut apărat greu de Lăzăreanu, iar la câteva momente după, Oblemenco putea deschide scorul în urma unei centrări a aceluiași Macu; minutul 2 – Crișan i-a centrat lu Balaci care a șutat puternic și l-a obligat pe Lăzăreanu să trimită în corner; minutul 8 – singura ieșire din propria jumătate a clujenilor a fost în minutul 8 la un ut al lui Batacliu la poarta lui Purcaru. Marcu a continuat să fie activ în joc, să șuteze și apoi Oblemenco a trimis și el în bara în minutul 12; minutul 14 – Balaci a înscris după o centrare a lui Crișan primul gol; minutul 18 – patru minute mai târziu, Marcu a înscris pentru 2-0, mărindu-și avantajul; minutul 25 – craiovenii și-au domindat autoritar adversarii pe teren, dar clujenii au profitat de un contraatac și Coca a redus handicapul. Mnutul 34 – până la pauză Boc și Marcu au avat șansa de a marca în minutul 31 și 32, dar în final a înscris Oblemenco. Până la finalul meciului, craiovenii au continuat să marcheze prin Oblemenco în min. 49 și Ștefănescu în min. 58.

Craiovenii au mers mai depate și au trecut în semifinale de ASA Târgu-Mureș, după o serie de lovituri de departajare, ajungând într-o finală cu cei de la Rapid București, care s-a dovedit un thriller destul de intens. Ei au condus pe tabelă până aproape de finalul meciului, dar grație lui Nicolae Manea bucureștenii au revenit și au câștigat. Cu toate astea, oltenii au terminat pe locul trei în campionat și au obținut un loc de Cupa UEFA în vara lui 1975 și Univesitatea Cluj a terminat pe locul 12 – salvându-se de la retrogradare.

Peste apropae două decenii, Craiova și U Cluj s-au întâlnit din nou în cadrul Cupei României, tot în sferturile de finală. Trebuie menționat că e vorba de secția de fotbal desprinsă din clubul sportiv uniiversitar, care a continuat în același format până în 2012. Revenind, duelul s-a produs în dublă manșă, oferindu-le suporterilor celor ambele echipe șansa să-și susțină favoriții pe propriul stadion, ceea ce uneori poate conta mai mult decât jocul sau rezultatul. Amândouă s-au disputat la o săptămână distanță una e alta în a doua jumătate a lunii aprilie din 1993.

Meciul de la Craiova (21 aprilie) a fost arbitrat de Adrian Porumboiu din Vaslui, iar pe banca tehnică a celor două echipe se aflau – Marian Bondrea (42 de ani) la Craiva și Remus Vlad (46 de ani) la U Cluj. Ambele echipe veneau după meciuri echilibrate și strânse pe teren propriu (2-2 cu Inter Sibiu și 1-0 cu Bacău). Până în sferturi, craiovenii au trecut de Venus Lugoj și CSM Reșița), iar clujenii de Cimentul Fieni și Dinam București.

Goluri: 1-0 Cristescu (min. 60), 2-0 Cristescu (min. 85)

Craiova i-a folosit pe: Silviu Lung – Daniel Mogoșanu (schimbat în minutul 61 cu Eugen Neagoe), Nicolae Zamfir, Emil Săndoi (C), Cristian Vasc – Victor Cojocaru, Dumitru Predoi, Silvian Cristescu, Ovidiu Stângă – Horațiu Cioloboc, Gheorghe Craioveanu (sshimbat în minutul 80 cu Ionel Gane).

U Cluj a arătat astfel: Sorin Colceag – Valentin Șandru, Ionel Dobrotă, Adrian Falub (C), Cristian Pojar – Călin Zanc, Radu Sabo (schimbat în minutul 72 cu Eugen Voica), Francisc Dican (schimbat în minutul 67 cu Levente Paul), Marcel Coraș – Marius Popescu, Marius Predatu.

Filmul meciului: min. 3 – clujenii au fost primii care au amenințat poarta lui Lung, prin șutul lui Pojar pe lângă careu, iar un minut mai târziu – Coraș a șutat în zid din lovitura liberă; minutul 8 – craiovenii au început să-și creeze ocazii, Mogoșanu pornind o cursă finalizată cu o centrare spre Cristescu care a reluat peste poartă din 6 metri; min. 20 – Coraș e aproape de autogol după o centrare a aceluiași Cristescu; min. 28 – clujenii ripostează și Pojar e blocat în extremis de Zamfir; min. 31 – șut-bombă al lui Cioloboc respins de Colceag; min. 33 și 35 – două ratări impotante ale lui Craioveanu, care continuă seria șuturilor incredibile netransformate în gol în minutul 38.

Repriza secundă aduc cele două goluri pentru craioveni, începând cu minutul 60 – Cioloboc a șutat din careu în diagonală și Cristescu a reluat în poartă; Stângă este eliminat în minutul 66 pentru două galbene și colegii săi se mobilizează exemplar, reușind să continue să forțeze în atac prin Neagoe în minutele 78 și 84, iar în minutul 85 – Cristescu a reușit dubla după o fază creată de Zamfir care a avansat în careul oaspeților, i-a pasat lui Gane care a șutat puternic în Colceag care a respins fix lângă mijlocauș Cristescu.

Returul s-a jucat fix o săptămână mai târziu la Cluj-Napoca, cu George Ionescu din București, cu aceiași oameni pe banca tehnică (da, e posibil oricând să se schimbe numele). Spre deosebire de meciul tur, manșa secundă a fost mult mai plină cu goluri și mult mai spectaculoasă, iar toate cele cinci goluri s-au marcat în prima repriză.

Goluri: 0-1 Vasc (min. 5), 0-2 Craioveanu (min. 8), 1-2 Pojar (min. 21), 2-2 Pojar (min. 22), 3-2 Sabo (min. 41)

Clujenii au arătat în următorul fel: Sorin Colceag – Valentin Șandru, Adrian Falub (C), Francisc Jenei, Cristian Pojar (schimbat în minutul 78 cu Eugen Voiica) – Călin Zanc, Radu Sabo, Francisc Dican (schimbat în minutul 56 cu Valerius Tămaș) – Marius Popescu, Marius Predatu.

Craiovenii i-au folosit pe: Silviu Lung – Daniel Mogoșanu, Nicolae Zamfir, Emil Săndoi (C), Victor Cjojocaru (schimbat în minutul 84 cu Horațiu Cioloboc) – Dumitru Preddoi, Silvian Cristescu, Ovidiu Stângă, Cristian Vasc – Gheorghe Craioveanu (schimbat în minutul 85 cu Ionel Gane), Eugen Neagoe.

Filmul meciului: min. 5 și 8 – elevii lui Bondrea au profitat din plin de nesincronizările din apărarea gazelor și au înscris prin Vasc și Craioveanu, goluri care aveau să conteze enorm în calificare; min. 12 – Popescu a șutat peste poarta oaspeților; min. 21 și 22 – gazdele și-au revenit și căpătat mai multă încredere în joc, având ocazii și fiind materializate de Pojar, primul în urma unui șut puternic după o pasă a lui Zanc și al doilea după o acțiune personală a lui Sabo care a depășit câțiva adversari și a pasat în careu la Pojar; min. 41 – Falub a trimis o pasă lungă în careu și Sabo l-a învins pe Lung; după pauză, oltenii au avut o scurtă perioadă de temporizare, jocul curgând în favoarea lor; min. 63 – Pojar a pătruns pe partea stângă, a trimis un șut-centrare, Săndoi a oprit balonul cu mâna și arbitrul nu a dictat loviitura de pedeapsă; min. 63 – clujenii au forțat al patrulea gol prin Radu Sabo care a trimis mingea în bara transversală; min. 74 – Predatu nu l-a putut învinge pe Lung cu un șut care se îndrepta la vinclul porții oaspeților.

Crraiovenii au mers mai departe după 4-3 la general și au dat de Gloria Bistrița în semifinale, având nevoie de prelungiri în repriza a doua pentru a se califica în finală. Oltenii au câștigat trofeul din 1993, după o finală cu Dacia Unirea Băila cu scorul de 2-0. La fel ca în situația din anii 70, exceptând câștigarea trofeului, oltenii s-au calificat în cupele europene, mergând de acea dată în Cupa Cupelor și au terminat pe locul trei, oferindu-le șansa celor de pe locul 4 să meargă în Cupa UEFA (în esență, Rapidul) și Universitatea Cluj pe locul 11, salvându-se confortabil de la retrogradare.

Ultima întâlnire între Universitatea Cluj și Universitatea Craiova (dar nu fix ceea cu care va juca finala), ci una din moștenitoarele palmaresului (cel puțin din anii 90 – care ar fi continuat linia istorică începută din 1948) a fost în toamna anului 2019. E vorba despre duelul cu FCU Craiova 1948 (echipa lui Adrian Mititelu) din a doua jumătate a lunii septembrie din 2019 în șaisprezecimile de finală ale Cupei României, amândouă echipele evoluând atunci în liga secundă și venind din tururi preliminare (U Cluj cu Sânmartin și U Craiova cu Vedița Colonești).

Partida s-a jucat pe stadionul Ion Oblemenco, prima de după dezafilierea din 2012, fapt care a atras mai bine de 15.000 de spectatori (majoritatea olteni). Piteșteanul Robert Avram a fost arbitrul de centru la acel meci, iar antrenorii celor două echipe erau foști jucători ai respectivelor cluburi din anii 90 (Eugen Trică – 43 de anii la Craiova și Adiran Falub 48 de ani la U Cluj). Meciul a fost unul încins și intens, echilibrat, fiind decis după cele două reprize de prelungiri, Universitatea Cluj trecând mai departe în competiție cu scorul de 3 -2, oprindu-se în sferturi, unde a fost scoasă de FCSB, viitoarea câștigătoare a trofeului din acea ediție, una desfășurată în condiții speciale, din cauza pandemiei de Covid.

Goluri: 1-0 Bălan (min. 6), 2-0 Bălan (min. 14), 2-1 Telcean (min. 41), 2-2 Miranda (min. 51), 2-3 Miranda (95)

Trică i-a folosit pe: Roberto Bodea – Radu Negru, Costinel Gugu (C), Marius Avram, Radu Criștiu – Cornel Suciu (schimbat în minutul 86 cu Ovidiu Dănănae), Vlad Pop – Alexandru Raicea, Marian Stoenac (schimbat în mnutul 63 cu Robert Răducanu), Robert Tudor (schimbat în minutul 46 cu Samuel Zimța) – Claudiu Bălan. Cartonașe galbene: Răducanu (69), Dănănae (120+1).

Falub i-a utilizat pe: Arpad Tordai – Tudor Telcean, Kay Silveira, Inacio Miguel (schimbat în minutul 72 cu Rareș Takacs), Dan Berci, Carol Taub (schimbat în minutul 25 cu Tiago Gomes) – Vlad Mihalcea (schimbat în minutul 46 cu Rafael Miranda), George Florescu, Andre Ceitil, Paul Pîrvulescu – Alexandru Pop (schimbat în minutul 92 cu Alexandru Pop). Cartonașe galbene: Telcean (26), Kay (33), Florescu (56), Dican (108). Cartonaș roșu: Tiago Gomes (81).

Filmul meciului: min. 6 – Bălan a marcat cu piciorul drept din pasa lui Robert Tudor; min. 14 – Bălan a marcat cu piciorul drept din pasa lui Marian Stoenac; min. 41 – Telcean a marcat cu capul după o lovitură de colț executată de Alexandru Pop; min. 51 – Miranda a marcat cu piciorul drept din pasa lui George Flrescu; min. 95 – Miranda a reușit dubla cu piciorul drept din pasa lui Rareș Takacs.

III. Sibiu – un teren neutru în buricul țării

Locația aleasă pentru disputarea finalei Cupei Româniai poate fi considerată strategic împăcuitoare datorită poziției sale geegrafice, centrul țării. Sibiul a devenit în ultimii ani un epicentru al fotbalului din zonă, deoarece Brașovul și-a pierdut tradiția, echipa și entuziasmul local câștigat mai bine de șapte decenii. Totodată, în dulcea tradiție românească a ctitoriei voievodale sau a înduplecării primului ocupant de funcție în stat sau demnitar, Sibiul a avut șansa de a fi orașul unde a fost primar fostul președinte din ultimiii 11 ani, Klaus Iohannis.

Stadionul a fost renovat și construit pe locul fostului stadion, deschis în 1927, care a găzdut toate echipele loocale din ultimul secol, de la Societatea Gimnastică, Șoimii, Inter Sibiu, FC Sibiu, la Voința și acum Hermannstadt. El a fost construit înte 2018 și 2022, fiind inaugurat chiar în luna decembrie înainte de Crăciun. Fiind în centrul țării, diferența față de orice posibil oraș care ar putea da o echipă în finală e aproape egală, mai ales dacă e aproape de graniță. Nu e ca în situația în care finala s-ar fi jucat la Ploiești, iar una din echipe ar fi fost din București și alta din Arad.

De altfel, noua arenă din Sibiu a găzduit deja două finale de Cupă în ultimii 3 ani, pe cea din 2023 și 2024. Ceea ce este și mai hilar și abstract, poate suprarealist într-o manieră kafkiană și dadaistă, acea finală din 2023 a adus ca oponenți pe Universitatea Cluj și Sepsi Sf. Gheorghe. Pe banca celor de la Sepsi era chiar Cristiano Bergodi, actualul antrenor al clujeniilor, care a reușit să câștige al doilea trofeu de Cupa României din cariera sa după prelungiri și lovituri de departajare. Cealaltă finală a avut o desfășurare similară de forțe în 2024, cu Corvinul în fața Oțelului.

Luând fiecare echipă în parte, în mare parte, de la deschiderea arenei după modernizare, craiovenii au jucat trei meciuri la Sibiu (1 victorie, o remiză și o înfrângere, golaveraj 3-2), iar vecinii din Ardeal, clujenii au jucat șase meciuri (3 victorii, 2 egaluri șii 1 înfrângere, golaveraj 9-7) – unul din meciuri fiind chiar în Cupa României, câștigat cu 2-1. Atât Craiova, cât și Clujul au jucat împotriva echipei locale – FC Hermannstadt. De asemenea, Bergodi are un palmares favorabil sau mai bine zis indecis la Sibiu, 1-1 când era la Sepsi și 1-1 când era la Rapid (ambele în 2023). Singurul meci al lui Coelho la Sibiu a fost în decembrie 2025, și s-a teminat cu o victorie cu scorul de 2-0 pentru Craiova.

Dintre jucătorii lui U Cluj prezenți pe terenul din Sibiu la finala din 2023 au mai rămas – căpitanul Alexandru Chipciu, mijlocașii Gabriel Simion, Ovidiu Bic și Dan Nistor; cu excepția lui Simion, toți cei trei menționați au transformat de la punctul cu var pentru clujeni, dar din cauza a trei ratări din partea colegilor lor, Clujul nu a reușit să ia trofeul. Dan Nistor și Ovidiu Bic au adunat cele mai mult meciuri la Sibiu pe lângă Cupa României, 7 meciuri și 1 gol fiecare, iar veteranul Alexandru Chipciu cele mai multe goluri – 2 în șase partide (tot după redeschiiddeea arenei).

De partea cealaltă, de la Universitatea Craiova, doar Alexandru Crețu a jucat mai mult decât ceilalți pe terenul din Sibiu – trei meciuri toate în tricoul lui U Craiova, fără gol marcat. De asemenea, un lucru interesant, ultimul trofeu de Cupa României și primul după mai bine de 2 decenii a venit într-o finală cu cei din Sibiu, dar la București. Într-un fel, fotbalul românesc se află într-o continuă suprapunere de cercuri.

IV. Bergodi și Coelho sau experiență contra entuziasm.

Italianul Criistiano Bergodi are o istorie specială cu Cupa României, deoarece la primul sezon în fotbalul românesc a ajuns până în finala competiției din anul 2006, trecând în semifinale chiar de ultima finalistă din anul anterior, Farul Constanța în dublă manșă. Din păcate, botezul a fost unul dur, pentru că finala respectivă s-a disputat în fața lui Rapid, în acel an sfert-finalistă în Cupa UEFA și rivala Stelei la titlul de campioană. Giuleștenii au învins cu 1-0 în prelungiri grație golului lui Daniel Niculae. Un an mai târziu, Bergodi avea să antreneze Rapidul pentru câteva luni.

Următoarele două dăți în care Bergodi a ajuns în finală cu echipele sale, le-a și câștigat, doi ani la rând în 2021 ș 2022 cu Sepsi Sf. Gheorghe, cu 2-1 în fața lui FC Voluntari în timp regulamentar și cu 5-4 la loviturile de departajare cu Universitatea Cluj, devenind antrenorul italian cu cele mai multe trofee de acest gen din fotbalul românesc. Bergodi nu e primul antrenor străin cu care U Cluj va disputa o finală pe bancă, dar va fi primul din acest mileniu; primii au fost maghiarul Adalbet Molnar în prima finală din 1934, austriacul Maertens în finala din 1942, când s-a mutat la Sibiu. Din nou, U Cluj a jucat la Sibiu în perioada ocupației hortiste de la începutul anilor 40.

Un detaliu la fel de interesant, Bergodi a fost aproape să câștige campionatul românesc în 2020 chiar cu Universitatea Craiova, luptându-se până la final pentru trofeul suprem, iar primul trofeu câștigat de Universitatea Craiova în miileniul III a fost câștigat cu un italian pe bancă, în persoana lui Devis Mangia. Ironic sau nu, craiovenii au câștigat acest trofeu chiar în fața sibienilor de la Hermannstadt. Dacă Bergodi a fost primul antrenor italian într-o finală de Cupă, primul antrenor italian câștigător într-o finală de Cupa României a fost Andrea Mandorlini în 2010, la Iași, cu CFR Cluj, finală câștigată la loviturile de departajare în fața lui Vaslui.

Pe lângă cei doi, un alt antrenor italian a mai prins o finală de Cupa României, Dario Bonetti, cu Dinamo Bucureștii, pe care a și câștigat-o cu scorul de 1-0 în fața Rapidului lui Răzvan Lucescu. Revenind la Craiova, pe lângă Mangia, a mai fost un antrenor străin cu care oltenii au jucat o finală de Cupă în 1998 – Jose Alexanco, nimeni altul decât căpitanul Barcelonei de la Sevilla din 1986; din păcate pentru el, spaniolul a pierdut cu 0-1 în fața Rapidului lui Mircea Lucescu. Grecul Marinos Ouzounidis a mai reușit să câștige o Cupa a României în 2021 în fața Astrei Giurgiu. Bergodi va avea 61 de ani la finala din mai, spre deosebire de Filipe Coelho, portughezul având 45 de ani.

Lusitanul este din generația nouă, apropiată tiparului portughez lansat de Mourinho și Villas-Boas în anii 2000, adică fără experiență majoră ca jucător la cel mai înalt nivel, dar cu o experiență mare la nivel de fotbal intern și ca secund al antrenorilor cu greutate. Mai precis, din 2013 până în 2017 a antrenat în liigile inferioare portugheze, iar din 2017 până în 2025 a fost unul din oamenii de încredere ai lui Paulo Bento, mai ales la naționalele Coreei de Sud și Emiratelor Arabe Uniite, cu prima participând la Cupa Mondială din 2022, unde s-a oprit în optimi cu Brazilia.

Și de asemenea, Coelho nu va fi primul antrenor portughez prezent într-o finală de Cupa României, primul fiiind și cel mai cunoscut din fotbalul românesc, Toni Conceicao, care are două astfel de momente în carieră, ambele cu CFR Cluj. Primul a fost în iunie 2009 la Târgu-Jiu împotriva celor de la Poli Timișoara, meci câștigat cu 3-0, iar al doilea a fost șapte ani mai târziiu la București împotriva lui Dinamo București,, meci dus până în minutele de prelungiri (2-2) și câștigat la loviturile de departajare cu scorul de 5-4.

IV. U și Cupa / Cluj sau Craiova

Cum am detaliat într-o secțiune mai sus, U Cluj și Universitatea Craiova au o istorie lungă și asta se aplică nu doar campionatului intern. Deși cele două s-au întâlnit direct în trei situații relevante în Cupa României, istoria lor personală în această competiție are mai multă profunzime. Clujenii, fiind fondați în 1919, au fost protagoniști în prima finală oficială din istoria competiției din 1934, cu cei de la Ripensia Timișoara. Primul meci a fost pierdut cu 2-3 la Timișoara și rezultatul a fost contestat de clujeni, ca apoi să piardă cu 0-5 la rejucarea de la București.

Următoarea experiență a clujenilor a fost mult mai dură, cu cei de la Rapid Bucureștii, pe care a pierdut-o cu scorul de 1-7 în perioada războiului, mai precis în 1942, când s-au mutat la Sibiu pe perioada hortistă. Șapte ani mai târziu, după război, sub numele de CSU Cluj, au jucat cu cei de la CSCA București (deveniți maii târziu Steaua), în fața cărora au pierdut cu scorul de 1-2. Următoarea finală de Cupă României s-a dovedit una câștigătoare, în 1965, cu cei de la Diinamo Pitești, unde juca tânărul de atunci Nicolae Dobrin și pe care i-a învins cu scorul de 2-1.

De atunci, timp de aproape jumătate de secol, U Cluj nu a mai prins nicio finală de Cupă, dar vidul provincial a fost ocupat însă de cei de la Craiova care au profitat cu vârf și îndesat. Vorbim despre 11 finale între 1975 și 2000, adică un sfert de veac. Prima finală, din 1975, Craiova a pierdut-o cu 1-2 în prelungiri în fața Rapidului (din ligia secundă), iar peste doi ani avea să se revanșeze, 2-1 cu Steaua în 1977 și 3-1 cu Olimpia în 1978. În prima jumătate a anilor 80 au jucat din doi în doi ani o finală, câștigându-le pe primele (6-0 în 1981 și 2-1 în 1983 împotriva aceluiași advers, Poli Timișoara) și pierzând-o pe ultima cu scorul de 1-2 în fața Stelei.

Din 1990 până în 2000, craiovenii au reușit să prindă cinci finale, câștigând două (2-1 cu Bacău în 1991 și 2-0 cu Brăiila în 1993), pierzându-le pe celelalte trei (0-1 cu Bistrița în 1994, 0-1 cu Rapid în 1998 și 0-2 cu Dinamo în 2000). Totuși din 2015 încoace, U Cluj și Craiova au fiecare la fel de mai multe finale disputate în ultimii 10 ani, doar că oltenii le-au și câștigat. Clujenii au pierdut cu FCSB în 2015 cu 0-3 și cu Sepsi în 2023 la loviturile de departajare fără să marcheze în timp regulamentar. Craiovenii au câștigat însă, prima finală din 2017, 2-0 cu Hermannstat și în 2023, 3-2 cu Astra.

De când finala a început să se joace fără retur și cu posibilitatea de a fi decisă la punctul cu var, Cupa României a înregistrat nouă astfel de situații: 1992 – Steaua câștigătoare în fața Timișoarei, 1995 – Petrolul câștigător în fața Rapidului, 1999 – Steaua câștigătoare în fața Rapidului, 2009 – CFR Cluj câștigător în fața Vasluiului, 2014 – Astra câștigătoare în fața FCSB-ului, 2016 – CFR câștigător în fața lui Dinamo, 2017 – Voluntari câștigător în fața Astrei, 2023 – Sepsi câștigător în fața lui U Cluj și 2024 – Corvinul câștigător în fața Oțelului.

Bergodi a fost pe banca Universității Craiova în sezonul 2019-2020, dar nu a prins un derbi între cele două Universități pentru că ardelenii încă nu reveniseră, dar în cei 20 de ani de experiență românească a avut suficient timp să-i aibă pe craioveni adversari. Până în 2012, Bergodi i-a avut de trei ori adversari pe cei de la FC Universitatea Craiova, echipa fiind patronată atunci de Adrian Mititelu, câștigând toate întâlnirile directe fără să primească gol (1-0 când era la CFR, 2-0 când era la Rapid și 1-0 în scurta perioadă de la Poli Iași). Din 2015 până în prezent, când Craiova a revenit dar din rădăcina celor de la CSU, Bergodi a strâns aproape 20 de meciuri pe perioada unei decade.

Italianul a adunat 18 meciuri în care a reușit 6 victorii împotriva lui CSU Craiova (cea mai importantă fiind chiar în ultimul meci cu U Cluj, acel 4-0 din luna aprilie 2026. De asemenea, el a mai strâns 4 remize, restul meciurilor fiind pierdute, opt la număr, cea mai mare diferență suferind-o în perioada Voluntari, un 1-4 în octombrie 2019; cele mai multe meciuri ca antenor împotriva Craiovei au fost pe banca echipei din Covasna, Sepsi Sf. Gheorghe (7 la număr). De asemenea, de când a ajuns la U Cluj în toamna anului 2025, nu a pierdut sau primit gol cu Craiova (0-0 și 4-0). Filipe Coelho a venit în aceeași perioadă și are aceleași rezultate, dar inversate negativ, nicio victorie sau gol marcat.

Din partea echipei clujene, doar Jovo Lukic, Ovidiiu Bic, Dan Nistor și Atanas Trică au evoluat în trecut la Universitatea Craiova, ultimul fiind fiul lui Eugen Trică și nepotul lui Ilie Balaci. Dintre această postură specială, veteranul Nistor a prins de cel mai multe ori derbiul dintre U Cluj și U Craiova, din perspectiva ambelor echipe în funcție de momentul în care se afla. În cei trei ani din Oltenia, Dan Nistor a prins un meci în 2022 (o victorie cu 1-0), iar de când s-a transferat la U – 9 meciuri și 4 goluri (2 victorii și 4 remize), unul dintre acestea fiind reușit chiar în victorie cu scorul de 4-0 din aprilie 2026. Ovidiu Bic a avut totuși mai multe derbiuri cu U Craiova, la U Cluj, 11 partide și 1 gol în toate competițiile.

Golgheterul lui U, care e de aproape 2 ani în România, Jovo Lukic a strâns șase astfel de derbiuri între Craiova și U Cluj, perioadă în care a reușit 3 goluri (unul în tricoul Craiovei și o dublă în tricoul lui U Cluj). Tot de la U Cluj, Iulian Cristea este fotbalistul cu cele mai multe meciuri jucate împotriva Craiovei, 30 la număr (însumând perioadele de la Mediaș, FCSB Și U Cluj), în care a marcat două goluri. De partea cealaltă, de la Universitatea Craiova, Alexandru Crețu a jucat de cele mai multe ori împotriva lui U Cluj – 12 meciuri și 1 gol (atât de la Poli Iași, cât și la Craiova).

În ceea ce privește trofeele câștigate, jucătorii lui U Craiova nu stau mai bine la acest aspect; în primul rând, echipa lor – cu formule diferite – desigur – a reușit să câștige Cupa României de două ori în ultimii 10 ani (Bancu fiind pe teren în ambele finale), iar Nistor și Bic de la U Cluj au fost pe teren la ultima victorie din Cupă, din 2021. Din lotul craiovean, doar opt au câștigat Cupa României – Laurențiu Popescu, Silviu Lung Jr., Vladimir Screciu, Vasile Mogoș, Nicușor Bancu, Tudor Băluță, Alexandru Cicâldău, Ștefan Baiaram. Palmaresul detaliat al lotului iese listat mai jos:

– portarii Laurențiu Popescu (2 Cupe ale României), portarul Silviu Lung Jr. (1 campionat, 1 Cupă și 1 Supercupă a României),

– fundașii Adrian Rus (1 Cupă a Ciprului), Vasile Mogoș (1 Cupă a României), Nicușor Bancu (2 Cupe ale României), Florin Ștefan (1 campionat al României),

– mijlocașii Anzor Mekvabishvili (Supercupa Georgiiei), Tudor Băluță (1 campionat și 1 Cupă a României, dubla cupă-campionat în Ucraina cu Dinamo Kiev în 2021), Alexandru Crețu (1 campionat al Sloveniei), Carlos Mora (1 campionat și 1 cupă a Costa Ricăi, 1 Ligă și Cupa Central-Ameicană din CONCACAF), Vladimir Screciu (1 campionat și 1 Supercupă a Belgiei cu Genk), 2 Cupe și 1 Supercupă a României),

– atacanții Alexandru Cicâldău (1 campionat, 1 Cupă și 1 Supercupă a României, 1 campionat al Turciei cu Galatasaray), Ștefan Baiaram (1 Cupă a României).

Dn patea clujenilor, doar nouă au mai câștgat Cupa României – Ștefan Lefter, Iuliian Cristea, Alin Toșca, Alexandru Chipciu, Andrei Artean, Răzvan Oaidă, Ovidiu Bic, Dan Nistor, Virgiliu Postolachi. Palmaresul detaliat al lotului este listat mai jos, și alalong aceștia au câștigat împreună mai multe trofee decât craiovenii.

– portarii Edvinas Gertmonas (3 campionate, 2 Cupe și 2 Supercupe ale Lituaniei cu Zalgiris, 1 Cupă a Franței cu Rennes), portarul Ștefan Lefter (Cupa României cu Corvinul Hunedoara în 2024),

– fundașul Iulian Cristea (Cupa României cu FCSB), elvețianul Jasper van der Werff (dubla cupă-campionat în Austria cu Red Bull Salzburg în 2019), italianul Eli Capradossi (campionatul Primavera cu tineretul Romei în 2016), Alin Toșca (1 campionat, 1 Cupă și 2 Cupe ale Ligii României cu FCSB, dubla cupă-campionat cu PAOK Salonic în Grecia în 2019),

– mijlocașii Alexandru Chipciu (6 campionate, 1 Cupă, 1 Cupă a Ligii și 2 Supercupe ale României, campionatul și Supercupa Belgiiei cu Anderlecht), croatul Dino Mikanovic (3 Cupe ale Croației cu Hajduk, 1 campionat și 1 Cupă a Kazakstanului cu Kairat Almaty), Gabriel Simion (1 Cupă a Ligii României), Andrei Artean (1 campionat, 2 Cupe și 1 Supercupă a României), Răzvan Oaidă (1 Cupă a României), Ovidiu Bic (2 Cupe și 1 Supercupă a României), Alessandro Murgia (1 Supercupă a Italiei, 2 Cupe șii 1 Supercupă Primavea), Dan Nistor (1 campionat, 1 Cupă, 1 Cupă a Ligii și 1 Supercupă a României),

– atacanții Jug Stanojev (2 campionate și 1 Supercupă a Kazakstanului), bosniacul Jovo Lukic (2 campionate ale Bosniei), moldoveanul Virgiliu Poostolachi (1 Cupă a României).

Nu sunt un maestru al cifrelor; sunt doar un simplu microbist care a încercat să-și urmeze pasiunea într-o lume în care oamenii își fac burți vorbind despre sport, încărunțesc cu gel de păr și cu parfum scump stând pe scaune și la finalul zilei sunt plătiți la silabă pentru că vocalizele sunt pretențioase și au nevoie de consoane ca să rămână relevanți. Eu încerc să scriu și să studiez istoria fotbalului românesc cu resurse limitate și dacă nu sunt perfect, măcar am încercat. Poate în viață e la fel ca în fotbal. Nu contează cât de bine joci 80 de minute, contează ca până în ultimele minute să profiți inclusiv de singura șansă pe care ți-o oferă meciul (chiar și un luft). Oricum trenurile se pierd inevitabil.

Foto: Ioan Ivașcu / Ilustrație cu „U” Cluj în sezonul actual, când se luptă pentru câștigarea primului ei titlu de campioană națională