Coleg cu Mircea Lucescu la Campionatul Mondial din Mexic 1970, unde a marcat împotriva Braziliei, viitoarea câștigătoare a trofeului, Emeric Dembrovschi a comentat revenirea lui „Il Luce” în funcția de selecționer, după aproape patru decenii.
Ca o negură de smoală, nepătrunsă de nicio fâșie de lumină, sunt meciurile din Liga Națiunilor. Nemăsurate, nesfârșite, neinteresante. Revoluția pe care o propunea această reuniune fotbalistică pe clase nu se materializează, îndemnul copleșitor la progres rămâne un refren neatrăgător, entuziasmul intens, consolidat cu o zvâcnire înfrigurată în piept devine rapid o dezamăgire care ne face să ne pierdem dorința de a mai urmări meciurile.
O dezarmare, un egal cât o înfrângere care ne încearcă nervii fără niciun pic de subtilitate. Ai noștri, aplecați ca niște trestii ce formează o armată de apărare incapabilă să facă față suflului temperamental al inamicului. Un zeu răuvoitor a înclinat terenul spre poarta noastră, iar hoarda de urmași ai lui Itzhak ne-a făcut să uităm că jucăm cu o echipă mult mai slab cotată decât a noastră.
