Acum ceva timp, acum ceva mai mult, pentru că vremea zboară, am scris câteva rânduri despre Pancu în legătură cu ce declarase despre experiența sa cecenă. Ceva despre raportul bărbat – femeie din acel teritoriu de religie islamică. Toată lumea se cam inflamase la adresa lui fără să aibă dreptate, pentru că el spusese doar ceea ce observase acolo. Nu că ar conta părerea pe care o am eu.
Ca o negură de smoală, nepătrunsă de nicio fâșie de lumină, sunt meciurile din Liga Națiunilor. Nemăsurate, nesfârșite, neinteresante. Revoluția pe care o propunea această reuniune fotbalistică pe clase nu se materializează, îndemnul copleșitor la progres rămâne un refren neatrăgător, entuziasmul intens, consolidat cu o zvâcnire înfrigurată în piept devine rapid o dezamăgire care ne face să ne pierdem dorința de a mai urmări meciurile.
