Antonio Semedo (40 de ani) mi-a vorbit despre viața sa în Londra în perioada pandemiei, despre lupta la tilu în Liga 1, dar și despre echipa sa favorită din Anglia. Acest interviu l-am publicat și pe www.looksport.ro. Vă invit să citiți (recitiți) și interviul pe care i l-am luat lui Semedo în 2017, pentru cotidianul Ziua de Cluj.
Unul dintre prietenii mei, Budur Petru, mi-a dat o idee fantastică după ce a distribuit o poză pe internet. Sub această poză scrie 2007, an când România reușea să se califice la Campionatul European, programat în vara lui 2008. De opt ani, „tricolorii” au tot încercat să prindă un turneu final, iar așteptarea a luat sfârșit odată cu ediția găzduită de Austria și Elveția. Mi-am propus, deci, să scriu câte o poveste despre fiecare jucător din imaginea de mai sus. Unele fapte le-am văzut la tv, altele pe viu.
Pare greu de crezut la ora actuală că Luxemburg va ajunge în viitorul apropiat la un turneu final, fie că e vorba de unul european sau mondial. Dar există exemplul Islanda și cu siguranță vor mai apărea și altele într-o bună zi. Până atunci, vă invit la bord pentru a ne întoarce în timp. Până în 1963 mai precis.
Acum 11 ani, tot spre sfârșit de martie, „tricolorii” visau la încă un rezultat mare în fața unui adversar de calibru. Nu oriunde, ci pe stadionul Farul Constanța. De arena care a purtat în trecut și numele lui Gheorghe Hagi se legau câteva partide memorabile din istoria primei reprezentative a României: 2-0 cu Cehia, 1-0 împotriva Olandei și 2-2 în fața Franței (după ce România a condus cu 2-0).
