I. Un preambul – Mereu există foc unde este fum

Timpul pare infinit în spațiul lui de manevră, mai ales dacă ajungi la nivelul de megalomanie să te consideri un Dumnezeu care controlează ambele spectre. Doar că primul are abilitatea de a se transforma, infiltra și contamina universul pe care îl populează. Istoria este acest cronicar discret și neutru care mereu observă toanele timpului și timpurilor, indiferent de cum sunt interpretate de oamenii dispuși să facă o figură de plastelină.

Sunt momente în istorie care par unice și irepetabile, iar acestea devin o icoană pentru generațiile care vin – de unde și mitologizarea lor. Fotbalul are darul acesta de a crea o poveste pe lângă poveste, suficientă cât să atragă o aură mistică și misterioasă care să-l atragă până și pe cel mai sceptic potențial microbist. Un trofeu sau un rezultat irepetabil obținut într-un context potrivit sau fortuit. Greu de uitat.

E valabil și în România unde cotidianul banalului e mult mai suportabil decât imprevizibilul șocant care poate da peste cap total o viață sau un grup de oameni. Fie politic, economic sau social. Se știu cele mai cunoscute echipe de fotbal și performanțele lor superlative, dar cum rămâne cu celelalte echipe, care au nișa lor regională de fani și istorie, de multe ori greu tangențială cu scena principală a fotbalului românesc.

Univesitatea Cluj are o istorie care trece limita centenarului și asta îi motivează să se autodepășească anual, mai ales că sunt împinși de la spate de un nucleu de fani loiali care le-au fost alături în cele mai complicate condiții – de la ocuparea Transilvaniei de către ungurii hortiști la cele două retrogradări importante în eșaloanele inferioare din ultimii 26 de ani. Clujenii nu au câștigat titlul niciodată, dar au fost oarecum aproape acum 50 de ani.

1972. Ce se întâmpla atunci în lume și în România? Multe, ar spune istoricii. În primul rând a fost un an bisect, așa că a fost special din start. Oda Bucuriei, compusă de Beethoven devenea imnul oficial al Uniunii Europene, apăreau primele fotografii înregistrate de un satelit cu planeta Marte, Nixon făcea prima vizită importantă a unui președinte american în China lui Mao, Ceaușescu se întâlnea în premieră cu Yasser Arafat.

Omul aterizat pentru a cincea oară pe Lună. Peron devenea președintele Argentinei, cele două Germanii se recunosc oficial, dar mai așteaptă majoratul până să se unească oficial. România a câștigat 16 medalii la Olimpiada de Vară de la Munchen (3 de aur, 6 de argint și 7 de bronz). Continuau negocierile americano-sovietice privind limitarea armelor strategice nucleare. Evident, sunt mai multe, dar pe astea le-am reperat rapid.

Revenim la fotbalul din România. La acea vreme, sistemul sovietic fusese schimbat cu cel occidental, toamnă-primăvară, sezonul nou fiind început în a doua jumătate a lunii august din 1971. Pe plan intern, campionatul național fusese câștigat de Dinamo București în sezonul precedent, iar Steaua câștigase Cupa României după o finală cu Dinamo.

Cele două au mers în cupele europene (Cupa Campionilor – Dinamo și Cupa Cupelor – Steaua), iar în Cupa UEFA au ajuns cei de la Rapid București și UTA Arad. Steliștii și arădenii au depășit pragul psihologic al primăverii și au ajuns până în sferturile de finală, primii pierzând calificarea la golul din deplasare al celor de la Bayern și UTA în fața lui Tottenham, care trecuseră în turul de dinainte de Rapid și în final aveau să ia și trrofeul.

Universitatea Cluj terminase în 1971 pe locul 12 (din 16) în clasament, la trei puncte deasupra primei retrogradate, Progresul București, iar în Cupa României au avut un parcurs lung, mergând până în semifinale, unde au remizat 2-2 pe teren propriu cu Steaua și au pierdut cu scorul de 0-4 la București. Pe bancă au fost Andrei Sepci și Vasile Băluțiu, ultimul care avea să asigure interimatul și să pregătească echipa în vara lui 1971.

Ștefan Onisie, care a fost pe teren ca jucător în prima decadă a celor de la Steaua (epoca CCA), venea din postura de câștigător al trofeelor interne cu CCA ca antrenor principal și secund. Băluțiu a rămas în staff-ul tehnic și a fost omul de tranziție care l-a ajutat pe Onisie să-și impună tacticile și ideile. Nu se așteptau ca la finalul sezonului abia început să rămână cu o performanță istorică.

Foto: Robert Popa / arhivă Povești din Sport 2021, Cluj Arena fotografiată de pe Dealul Cetățuii