Legende

Hagi, la cel de-al 54-lea gol în poarta vieții. Momente magice, dar și mari dezamăgiri trăite la echipa națională

”Anii trec, performanțele rămân”, spuneam într-un articol scris în 2015 cu ocazia zilei de naștere a lui Gică Hagi. Prin el, Ilie Dumitrescu, Marius Lăcătuș, Florin Răducioiu, Dan Petrescu sau Miodrag Belodedici, fotbalul autohton a cunoscut cele mai mari succese, atât la nivel de club, cât și la prima reprezentativă.

Chiar dacă timpul este necruțător și ei îmbătrânesc, performanțele lor rămân veșnic în mintea celor care iubesc acest fenomen numit fotbal.

Echipa de aur care a adus atâtea bucurii din Italia, Statele Unite și Franța s-a născut în toamna lui 1989. România învingea Danemarca cu 3-1, grație golurilor marcate de Gabi Balint (dublă) și Ioan Ovidiu Sabău, și obținea prima calificarea la un mondial după Mexico 70. La Coppa del Mondo 1990, prestația formației antrenate pe atunci de Emeric Ienei (tehnicianul care a câștigat Cupa Campionilor Europeni cu Steaua în 1986) este binecunoscută.


AMERICA, CE VIS FRUMOS

”Tricolorii” au avut un start fenomenl, 2-0 în fața URSS-ului. Lăcătuș a reușit atunci o dublă în poarta marelui Dasaev. A urmat o înfrângere la limită cu selecționata Camerunului, 1-2, după două goluri înscrise de Roger Milla (în vârstă de 38 ani la vremea respectivă). Balint a redus din diferență pe final, însă nu a mai putut salva echipa României de la înfrângere. În ultimul joc din faza grupelor, trupa lui Ienei o avea în față pe campioana lumii Argentina. 1-1 avea să fie scorul final, Balint reușind să egaleze cu o lovitură de cap.

Întâlnirea cu naționala ”pumelor” are o semnificație cu totul aparte. A fost partida care le-a asigurat ”tricolorilor” calificarea în optimi, dar și prima confruntare dintre Gheorghe Hagi și Diego Armando Maradona la nivel internațional. Aventura din Peninsulă s-a terminat la jocul cu Irnalda, unde România pierdea calificarea la penalty-uri după 0-0 în timpul regulamentar. Pentru Hagi a fost a doua participare la un turneu final, după Euro 1984.

1994 avea să fie cel mai bun an din istoria primei reprezentative. România a surclasat Columbia în meciul de debut pe Rose Bowl din Los Angeles. 3-1 a fost scorul înregistrat în fața a peste 90.000 de spectator. Două goluri marcate de Răducioiu, dar și acel lob al lui Hagi de la mare distanță, care l-a năucit pur și simplu pe Oscar Cordoba, a scos mii de români în stradă. În al doilea meci, care s-a disputat pe stadionul Pontiac Silverdome din Detroit (arenă care în prezent nu mai există), România a pierdut cu 1-4 în fața Elveției. Golul ”tricolorilor” a fost semnat de Hagi, o altă bijuterie după cea de la Los Angeles.

În ultimul duel din Grupa A, selecționata lui Anghel Iordănescu a bătut țara gazdă prin golul lui Dan Petrescu. Bucuria victoriei cu Statele Unite a fost dublată de succesul în fața Argentinei, 3-2. Acea zi de 3 iulie 1994 rămâne poate cea mai frumoasă pagină din istoria echipei naționale. În fața a 90.000 de spectatori, Ilie Dumitrescu deschidea scorul cu o execuție superbă din lovitură liberă. Gabriel Bastituta a egalat de la punctul cu var. Același Dumitrescu readucea România în avantaj din pasa căpitanului Gică Hagi. Cel din urmă avea să înscrie apoi pentru 3-1, după o adevărată ”lecție de contraatac”, ca să-l cităm pe comentatorul Cristian Țopescu. Diego Maradona, suspendat pentru dopaj, privea neputincios din tribune.

Eduardo Balbo a reaprins speranțele sud-americanilor cu golul de 2-3. Florin Prunea a păstrat, însă, poarta intactă în minutele ce au rămas și România ajungea pentru prima dată în sferturile Campionatului Mondial.


COLUMBIA NU SCAPĂ DE ”TRICOLORI” NICI ÎN FRANȚA

Povestea ce părea fără de sfârșit s-a terminat pe 10 iulie 1994, la San Francisco. După o revenire de la 0-1, prin dubla lui Florin Răducioiu, România era condamnată la loviturile de departajare de capul lui Kennet Andersson. ”Tricolorii” au avut un început perfect, Răducioiu, Hagi și Lupescu transformând pe rând penalty-urile. La prima lovitură a scandinavilor, Mild nu a reușit să-l învingă pe Prunea. Nordicii au avut, însă, mai mult noroc la următoarele cinci. Profitând și de cele două ratări ale lui Petrescu și Belodedici, suedezii i-au trezit pe ”tricolori” din visul unei semifinale cu Brazilia lui Romario, Bebeto și Dunga.

A urmat o scurtă perioadă de regres, Campionatul European din Anglia 1996, unde România a pierdut toate jocurile din grupă, 0-1 cu Franța, 0-1 cu Bulgaria (unde Dorinel Munteanu a avut un gol nevalidat) și 1-2 în fața Spaniei. A urmat, însă, participarea la Coupe du Monde 1998. În preliminarii, România obținuse 9 victorii și un egal.

La 33 ani, Hagi se afla la cea de-a treia prezență la un Mondial. România începea această competiție cu brio, 1-0 în fața Columbiei, aceeași echipă pe care băieții pregătiți de Nea Puiu o îngenuncheau în urmă cu 4 ani la Los Angeles. Eroul meciului a fost Adrian Ilie, cu o execuție care l-a lăsat mască pe goalkeeperul sud-american, Faryd Mondragon. Victoria în fața Angliei din etapa a doua a însemnat și accederea în fazele superioare ale mondialului francez. Protagoniștii succesului obținut în compania lui Beckham, Paul Scholes sau Michael Owen au fost Viorel Moldovan (care a fructificat o centrare a lui Hagi) și Dan Petrescu (jucătorul lui Chelsea readucând echipa României în avantaj după ce englezii reușiseră să egaleze la un moment dat prin Owen).

Ultimul meci din grupă, cel cu Tunisia, s-a terminat 1-1. Africanii au înscris primii, însă echipa pregătită de Iordănescu a egalat prin Viorel Moldovan. Tot în acel joc, Hagi și ceilalți colegi au luat neașteptata decizie de a se vopsi blonzi. Cu aceeași culoare a părului s-au prezentat și în partida cu Croația din optim. De această dată, însă, norocul nu a mai fost de partea ”tricolorilor”. România era trimisă acasă după un penalty transformat de Davor Suker (de reținut că la acest penalty, arbitrul a dictat repetarea sa). După Franța 1998, Hagi își anunța retragerea din prima reprezentativă.


RETRAGEREA, REVENIREA ȘI ULTIMUL MECI LA ECHIPA NAȚIONALĂ

Insistențele fanilor și a poetului Adrian Păunescu l-au făcut, totuși, pe ”Maradona din Carpați” să revină la ”echipa lui adevărată și de suflet”. S-a întâmplat pe 5 iunie 1999, într-un meci cu Ungaria din preliminariile Euro 2000. Hagi nu mai avea forța de alădată, însă și-a ajutat colegii să câștige. Cu acel succes, 2-0 (goluri Adrian Ilie și Dorinel Munteanu), România obținea biletele spre Belgia și Olanda.

La European, România a început cu o remiză în compania Germaniei lui Matthaus, jucător care avea în palmares 5 participări la Cupa Mondială. A fost 1-1, golul selecționatei lui Emeric Ienei fiind înscris de Viorel Moldovan. În etapa a doua, România pierea cu 0-1 în fața Portugaliei lui Figo. Victoria uimitoare cu Anglia, scor 3-2, însemna calificarea în premieră în sferturile competiției. Tot acel succes avea să fie ultimul obținut de ”tricolori” la un turneu final. Eroii partidei de la Charleroi au fost Chivu, Dorinel Munteanu și Ganea. A fost un meci cu numeroase răsturnări de situație, o confruntare care amintea publicului de evoluțiile din America și de multe alte clipe glorioase.


O CARIERĂ MAGNIFICĂ

Părea că nimic nu i-ar putea opri pe jucătorii României. Și totuși, a venit ziua de 24 iunie 2000. România întâlnea în sferturile de finală ”Squadra Azzurra” și, în ciuda curajului și determinării arătate de echipa pregătită de Emeric Ienei, de acel lob al lui Hagi care a atins bara porții lui Francesco Toldo, italienii au persistat și s-au impus cu 2-0 grație execuțiilor lui Francesco Totti și Filippo Inzaghi. Și cum o problemă nu vine niciodată singură, în minutul 59, Hagi primea cu mare ușurință al doilea galben. Acea penalizare a însemnat nu doar eliminarea sa din teren, ci și sfârșitul carierei sale internaționale. Era apusul Generației de Aur, a echipei care s-a luptat an de an cu marile forțe ale lumii de la egal la egal.

În cei pe 17 ani petrecuți sub tricolor, Gheorghe Hagi a strâns 124 de selecții și a marcat 35 goluri, fiind golgheterul primei reprezentative alături de Adrian Mutu. Hagi este fotbalistul român cu cele mai multe turnee finale bifate de-a lungul activității sportive, șase la număr (Euro 1984, CM 1990, CM 1994, Euro 1996, CM 1998 și Euro 2000).

Este singurul jucător autohton care a evoluat atât pentru Real Madrid (până în prezent, niciun alt român nu a jucat la clubul de pe Bernabeu), cât și la FC Barcelona. Rămâne unul din cei mai buni marcatori din istoria campionatul intern, cu peste 150 goluri. Fotbalistul care a văzut lumina zilei pe 5 februarie 1965, în micuța localiate constănțeană Săcele, mai are în palmares și două Supercupe ale Europei (prima în 1987, cu Steaua, iar a doua în 2000 cu Galatasaray). La cei 54 ani pe care-i împlinește azi, Hagi rămâne în continuare o legendă vie.

”Ziua în care m-am născut e cadoul cel mai mare pentru mine. Celelalte cadouri sunt prietenii pe care îi am, lumea care e lângă mine. Cea mai importantă, în momentul de față e soția, dar și clubul pe care îl am lângă mine. Soția mă suportă, e lângă mine, mă susține în tot ce fac și îi mulțumesc public, încă o dată, că e cu mine.” Gheorghe Hagi, 3 februarie 2019

Previous Post Next Post

No Comments

Leave a Reply