Salutare tuturor! Cu o mică întârziere, răspund la provocarea domnului Ion Țînțaș. Nici nu știu de unde să încep, că ar fi mai multe evenimente din fotbal despre care aș vorbi cu bucurie.
De acest minunat sport am auzit prima dată când aveam vreo 7 ani, deci în 2001. Auzeam mereu numele Hagi la radio și la televizor. Nu știam pe atunci cât de mult înseamnă numele Hagi pentru România, dar aveam să conștientizez mai târziu. Tot prin intermediul televiziunii, am auzit într-o seară despre episodul suspendării lui Mutu pe când evolua la Chelsea.
Până să și urmăresc meciurile în sine la tv au mai trecut câțiva ani, dar îmi amintesc faptul că am văzut câteva jocuri din Liga a IV-a. Mama mea a lucrat în trecut în domeniul medical și pentru o scurtă perioadă a acordat îngrijiri jucătorilor care se accidentau. Le punea pansamente și tot felul de soluții pe răni. În 2005 sau 2006 am lipit pe bicicleta mea un cartonaș câștigat la cornul Chipicao, cu ecuadorianul Agustin Delgado. Am și scris un amplu material despre el anul trecut. Delgado deține recordul de goluri marcate pentru naționala din Ecuador. Nu mă gândeam eu în trecut cine e Agustin Delgado. Am tot purtat cartonașul pe bicicletă, cu timpul s-a mai deteriorat, în special din cauza ploilor. Dar peste ani m-am gândit: ia să văd eu cine e Delgado, pe unde a jucat și la ce competiții a participat.
Mergând către prezent, o să mă opresc la anul 2008. Și atunci am urmărit pentru prima dată cap-coadă un meci de fotbal la tv, unde lucrez în prezent. Era luna martie, iar echipa națională primea vizita Rusiei pe stadionul Ghencea într-o partidă amicală. Tricolorii au câștigat cu 3-0, goluri Daniel Niculae (vă invit să citiți/recitiți materialul dedicat lui), Ciprian Marica și Marius Niculae. Îl salut și pe Florentin Petre, pentru că și el a fost pe teren la duelul de atunci. A fost un test bun pentru Euro 2008, unde ai noștri au avut o participare decentă.
O altă confruntare văzută în acel an a fost un egal între CFR Cluj și Universitatea Craiova, terminată 1-1. Nu mai țin minte cine a înscris pentru olteni, dar la clujeni a marcat pentru 1-0 Andre Galiassi de Sousa. E o poveste interesantă și cu el. Spunea la vremea respectivă că vrea să se facă preot atunci când se va retrage din activitate. Nu știu dacă s-a ținut de cuvânt, dar aș putea verifica într-o zi. Sau pot întreba un prieten care îi știe bine pe foștii CFR-iști.
Tot în 2008 am urmărit prima victorie românească în Champions League pe pământ italian, AS Roma – CFR Cluj 1-2. Am găsit din întâmplare partida, mutând canalele într-una. Nu știam că se joacă în acea seară. Era 16 septembrie și abia începusem clasa a opta. Ce vremuri. Și era 1-0 pentru romani când am găsit meciul. Dar Culio a făcut meciul vieții, fără doar și poate, cu o dublă incredibilă. Aveam 14 ani și eram uluit de ce vedeam. În aceeași săptămână am urmărit Steaua – Bayern 0-1. A marcat belgianul Daniel Van Buyten pentru nemți. Mi-a părut rău că Steaua nu a reușit să egaleze. Părerea mea e că merita măcar un punct în acea seară. Mi-am amintit că Stancu a avut un gol anulat pentru offside. Atunci nu știam așa bine regulile și eram de-a dreptul revoltat când am văzut că nu apare 1-1 pe tabelă când Stancu a trimis mingea în plasă. Faine amintiri.
Foto: Robert Popa
No Comments