Mi-am amintit în aceste zile de amicalul cu Uruguay, desfășurat pe 29 februarie 2012. Am revăzut rezumatul și mă gândesc la speranțele pe care mi le-am făcut atunci în privința preliminariilor pentru Cupa Mondială din 2014. Era doar un amical, despre care știam că se va juca încă din 2010, atunci când Federația de la București a parafat înțelegerea cu forul din Montevideo.
Și urmau să vină multe nume grele: Forlan (jucătorul turneului la Mondialul din 2010), Cavani (coșmarul Stelei în Europa League, cu două goluri marcate în ultimul minut, primul pe Ghencea, al doilea la Napoli), Luis Suarez (fost adversar al Timișoarei în Europa League pe când juca la Ajax), Diego Godin, Maxi Pereira, Sebastian Abreu și Muslera (portar transferat de Galatasaray cu 6 luni în urmă de la Lazio).
Pe banca tehnică a sud-americanilor era Oscar Tabarez. Și acum e selecționerul Uruguayului, chiar dacă a ajuns în scaun cu rotile de câțiva ani din cauza unei boli. Optimismul său este unul exemplar, dovadă că Federația din Uruguay nu se îndoiește de calitățile sale.
Dar să revenim la meciul de acum 8 ani. A trecut ceva timp. A fost o iarnă grea pe atunci, cu tensiuni politice în țară, proteste, dar și ninsori cumplite chiar în februarie. Zăpezile ajungeau până la acoperișurile caselor în mediul rural. Nici în fotbalul românesc nu era liniște. Unele cluburi erau nemulțumite de ideea selecționerului Victor Pițurcă. Cel poreclit Satana organizase un cantonament în ianuarie, exact când cluburile aveau stagii de pregătire. Și echipele nu prea voiau să-și lase jucătorii. Până la urmă, niște jucători tot a luat. Țin minte că Piți mizase pe fotbaliști din Liga 1. Dau și două exemple: Cristi Tănase (Steaua) și Marius Niculae (Dinamo). Cei doi au realizat câte o dublă în victoria cu Turkmenistan, partidă desfășurată pe 27 ianuarie 2012.
Era prima oară când vedeam un amical al României în ianuarie. Pentru mine era ceva atipic. Câțiva ani mai târziu aflam că Angelo Niculescu mai obișnuia să organizeze turnee de pregătire pe timpul iernii. În 1970, anul în care tricolorii urmau să participe la Mondialul mexican, Niculescu a mers cu naționala tocmai în America de Sud, prin Brazilia și Peru. Scopul acestei călătorii era studierea fotbalului de acolo și pregătirea unei tactici cât mai eficiente. După cum spunea chiar el în cartea sa „turneul a fost criticat în țară, s-a scris că a fost un concediu plăcut în străinătate, că am umblat la voia întâmplării, că am jucat cu echipe de care nu mai auzise nimeni”. Dacă ar fi să merg și mai departe, generația de atunci a efectuat cantonamente inclusiv în Africa, prin Zaire mai precis, țară condusă pe atunci cu o mână de fier de Josep Mobutu. În aceeași țară s-a desfășurat meciul pentru centura mondială la box dintre Muhammad Ali și George Foreman. Ali va ieși învingător.
Președintele de atunci al FRF, Mircea Sandu, respectiv șeful LPF, Dumitru Dragomir, erau contestați de suporteri. Și fanii chiar au pregătit bannere la meciul cu Uruguay. Nu s-a înghesuit lumea pe stadion, chiar dacă veneau jucători de clasă mondială, care au dus-o pe Uruguay pe locul 4 la ediția din 2010. Au fost vreo 15.000 de spectatori. Și ca să nu pară goale restul tribunelor, pe stația de amplificare se auzeau niște sunete care se asemănau cu vuvuzelele.
Pe uruguayeni nu i-au intimidat nici difuzoarele, nici gerul și nici „mica, dar inimoasa galerie a României” (vorba maestrului Țopescu). Cel puțin la început. Cavani a primit o pasă lungă și l-a învins din nou pe Tătărușanu, de această dată într-o confruntare la nivel de selecționate. Era minutul 2 când vedeta lui Napoli celebra o execuție superbă, ce merită aplaudată chiar și de adversari. Tot el putea face 2-0, după o încercare eșuată a lui Suarez. Cavani a lovit, însă, bara. Până la pauză, Cavani a avut încă o șansă de gol, dar Tătărușanu l-a oprit prin fault. Elevii lui Tabarez au cerut penalty, dar centralul Viktor Kassai a fost indulgent. Câteva minute mai târziu, Forlan a tras puternic, dar balonul s-a dus peste poartă. Marius Niculae era să egaleze, dar a nimerit bara, precum Cavani.
În partea secundă, Stancu a primit o centrare și a trimis mingea cu capul direct în poarta lui Muslera. Era primul gol marcat de Stancu la națională după aproape un an și jumătate și al doilea în selecționata de seniori. Primul l-a reușit în septembrie 2010, la Piatra Neamț, într-un egal cu Albania (1-1) din preliminariile Euro 2012. Stancu putea realiza dubla, dar Muslera l-a blocat de această dată pe jucătorul legitimat pe atunci la Orduspor. Și Mutu a încercat să marcheze, dar a tras pe lângă poartă. Briliantul începuse meciul titular, dar va fi schimbat în ultimul sfert de oră, chiar după ratarea despre care am vorbit mai înainte. Scorul final va fi 1-1, într-un duel în care Pițurcă i-a mai avut în teren pe Daniel Niculae, Dorin Goian, Vlad Chiricheș, Ciprian Marica și Constantin Grecu. Marele absent de atunci a fost Răzvan Raț, care a lăsat de înțeles că decizia lui Pițurcă de a nu-l convoca l-a deranjat.
Cu primul „11” al României de la testul cu Uruguay am avut un mic poster în bucătărie, asta ca fapt divers. Ar mai fi de spus că a doua zi, la liceu, un coleg mă felicitase pentru rezultat, cu toate că nu aveam niciun merit. Țin totuși minte că l-am convins să se uite la meci, chiar dacă nu era un împătimit al fotbalului.
Alte momente notabile sunt strângerea de mână de la final dintre Pițurcă și Tabarez, laudele pe care i le-a adus Pițurcă lui Mutu după meci și supărarea lui Cavani de la flash-uri pentru că nu a primit penalty.
Cu ce am rămas după acel amical? Să spunem că am prins puțin curaj. Din anumite puncte de vedere, calificările pentru Mondialul din 2014 au fost mult mai reușite decât cele din 2012, respectiv 2010. 6 victorii (dintre care un 1-0 cu Turcia la ea acasă și un 3-0 cu Ungaria pe Arena Națonală), dar și mari dezamăgiri (1-4 și 0-4 cu Olanda, plus un 0-2 cu Turcia la București care ne putea costa locul de baraj). Nimic nu se compară, însă, cu duelurile de tristă amintire împotriva Greciei (1-3 la Atena și 1-1 la București). Ne-am luat revanșa în fața elenilor în 2014, în prima etapă din preliminariile Euro 2016, dar asta nu cred că a șters în totalitate dezamăgirea de la baraj. Grecii au fost la Mondiale, ba chiar s-au calificat în optimi, iar tricolorii au rămas acasă (din nou) și la fel au făcut-o și în 2018.
Foto: daylife.com
No Comments