Despre Didier Drogba s-ar putea scrie sute de articole, s-ar putea realiza cărți, ba chiar un film. Legendarul atacant din Costa de Fildeș, dar și unul dintre cei mai mari fotbaliști ai continentului african, și-a agățat ghetele în cui la 40 de ani. 30 dintre ei și i-a petrecut pe gazon, cu mingea la picior.
Dacă ar fi să enumăr un jucător a cărui carieră să nu se termine vreodată, acela e Drogba. L-am urmărit timp de 10 ani din fața micului ecran, iar pasiunea și devotamentul său pentru sport m-au făcut să simt că îl văd chiar de pe Stamford Bridge. Sau de pe Camp Nou, Old Trafford, Allianz Arena și alte arene impunătoare de pe Bătrânul Continent.
Cariera sa îmi trezește multe amintiri, dar mă voi rezuma numai la cinci.
I. Pe 9 decembrie 2008, la Londra, Chelsea (care pe atunci era vicecampioana Europei, după o finală pierdută în fața lui Manchester United) o înfrunta pe CFR Cluj (campioana României de atunci) în ultimul joc din grupele Ligii. Englezii se gândeau la optimile competiției, în timp ce ardelenii erau deja eliminați din cea mai importantă întrecere europeană. Englezii au avut un început cum nu se putea mai bun. În minutul 40, Salomon Kalou (conaționalul lui Drogba) făcea 1-0 pentru gruparea antrenată la acea vreme de brazilianul Luis Felipe Scolari (cel care a luat titlul mondial cu Brazilia în 2002). CFR își dorea, însă, și ea să iasă din Champions League cu un rezultat mare. Antrenați de italianul Maurizio Trombetta (cu care feroviarii debutau în această competiție cu un 2-1 pe Olimpico, în fața lui AS Roma), clujenii au egalat prin Yssouf Kone. Cristian Panin a centrat, iar atacantul care evolua pentru naționala din Burkina Faso trimitea mingea cu capul în vinclul porții apărate de Petr Cech. Jocul părea să se îndrepte spre o remiză, dar în minutul 70, Didier Drogba (care suferise o accidentare în egalul de la Cluj, 0-0) a profitat de o eroare a devensivei vișiniilor și l-a învins pe Nuno Claro.
II. 20 iunie 2010, stadionul Soccer City (Iohannesburg, Africa de Sud). În al doilea joc de la Cupa Mondială, selecționata Coastei de Fildeș întâlnea cvintupla câștigătoare a trofeului Brazilia. Sud-americanii s-au dovedit a fi puternici în acea seară de vară, golurile lor venind de la Luis Fabiano (legendarul atacant de la Sevilla) cu o dublă și Elano. Ce au uitat elevii lui Carlos Dunga e că și ivorienii aveau un ”brazilian” pe teren. Nimeni altul decât Drogba. În minutul 79, jucătorul care avea atunci 32 ani înscria cu capul golul de onoare al ”elefanților”. Era a doua sa reușită la un Campionat Mondial, după cea din 2006 (anul primei participări a Coastei de Fildeș la o astfel de competiție) cu Argentina. Chiar dacă au pierdut, Drogba, Kalou, Ebue, Yaya și Kolo Toure aveau satisfația primului gol al acestei reprezentative la primul Mondial desfășurat pe pământ african. Naționala pregătită de suedezul Sven-Goran Eriksson a părăsit apoi competiția cu fruntea sus, după un 3-0 cu Coreea de Nord (o echipă care juca pentru a doua oară la Mondiale, după ediția din 1966 unde a atins sferturile de finală).
III. În 2012, la cea de-a 28-a ediție a Cupei Africii pe Națiuni, Coasta de Fildeș părea mai hotărâtă ca niciodată să pună mâna pe medaliile de aur. 20 de ani trecuseră de la ultimul trofeu câștigat de ”elefanți”, iar acum, ivorienii terminau faza grupelor cu trei victorii (1-0 cu Sudan, 2-0 cu Burkina Faso și 2-0 cu Angola). În sferturi, Didier Drogba avea să facă cel mai bun meci al său la competiția găzduită de Gabon și Guineea Ecuatorială. Ultima dintre ele a fost și adversara din această fază eliminatorie. Era 4 februarie 2012, iar jucătorul lui Chelsea urma să împlinească 34 ani. Mai întâi, Drogba trage din careu, dar șutul său e apărat. Atacantul ivorian a ratat apoi o lovitură de pedeapsă. Dar spiritul de luptător, pe care l-a dobândit în atâția ani de Premier League, l-a făcut să nu renunțe. Iar efortul i-a fost răsplătit. În minutul 35, Drogba a plecat pe contraatac, a trecut de doi apărători adverși și apoi a trimis balonul în plasă. În repriza a doua, la capătul unei lovituri libere, Drogba trimite puternic mingea cu capul direct la vinclu. 2-0 pentru Coasta de Fildeș. Se va termina 3-0, ultimul gol venind de la fostul fundaș al Barcelonei, Yaya Toure. Drogba și coechipierii săi vor ajunge în finală, după 1-0 cu Mali. Acolo, însă, duelul s-a decis la penalty-uri, scorul din timpul regulamentar fiind 0-0. De la punctul cu var s-a dat o luptă aprigă, tabela arătând la un moment dat 7-7. Drogba și-a făcut datoria aici, însă două lovituri de pedeapsă ratate de Kolo Toure și Gervinho, coroborate cu penalty-ul transformat de Sunzu, o vor face pentru prima oară campioană a Africii pe Zambia. Drogba a rămas, astfel, cu consolarea de a fi unul dintre golgheterii turneului (cu trei reușite). Trei ani mai târziu, Coasta de Fildeș va sparge gheața, dar fără marele Drogba în teren.
IV. Tot în 2012, dar pe 18 aprilie, Chelsea și FC Barcelona se întâlneau într-o reeditare a semifinalei din 2009 a Ligii Campionilor. Rănile londonezilor erau încă deschise, după eliminarea din urmă cu trei ani (0-0 pe Camp Nou și 1-1 acasă, unde golul catalanilor a venit tocmai în minutul 93). La 34 ani, Drogba nu mai avea vigoarea din 2009, dar își dorea o revanșă în fața lui Messi, Xavi, Iniesta (cel care a dat golul eliminării), Dani Alves sau Carles Puyol. Și revanșa a venit. Atacantul ivorian a fost principala țintă a vedetelor lui Pep Guardiola, dar Drogba era atât de hotărât încât nici faulturile nu l-au putut opri. Ba mai mult, în prelungirile primei reprize, după o pasă în careu dată de brazilianul Ramires, Didier l-a învins pe Victor Valdes din câțiva metri. Era 1-0 pentru Chelsea, scor cu care formația lui Roberto Di Matteo câștiga prima manșă. În retur, extratereștrii păreau în stare să întoarcă rezultatul, după golurile date de Sergio Busquets și Andres Iniesta. Chelsea va obține, însă, biletele către Munchen prin execuția din scăriță a lui Ramires (cel care i-a pasat decisiv lui Drogba în tur) și golul înscris pe contraatac de Fernando Torres (fosta vedetă a lui Liverpool).
V. Pe 19 mai 2012, în prezența a peste 60.000 de spectatori, Allianz Arena din Munchen fierbea. Bayern era considerată marea favorită, ținând cont și că finala se disputa chiar pe propriul stadion. Ce cadou mai frumos de atât puteau primi suporterii bavarezilor? În minutul 83, visul era pe punctul de a deveni realitate, după ce tânărul Thomas Muller marca pentru echipa antrenată de Jupp Heynckes. Drogba a intrat, însă, și de această dată în scenă. Juan Mata a bătut un corner, iar fotbalistul care a crescut pe străzile sărace din orașul ivorian Abidjan a reluat mingea direct în vinclu. Era minutul 88, iar Manuel Neuer, goalkeeperul nemților, scotea resemnat balonul din plasă. Meciul va ajunge la penalty-uri, situație cu care Drogba s-a întâlnit și cu trei luni înainte, în finala Cupei Africii. Mata a ratat prima lovitură de pedeapsă, dar David Luiz, Frank Lampard, Cole și același Drogba vor fi necruțători la 11 metri. Era pentru prima dată când Chelsea triumfa în Uefa Champions League. Era primul trofeu major ridicat de Didier Drogba deasupra capului. Era o răsplată pentru toți anii grei ai copilărieri, pentru nesfârșitele ore de antrenament și pentru multe alte sacrificii pe care le-a făcut de dragul performanței. La finalul acelei stagiuni, Drogba va părăsi Stamford Bridge după opt ani de neuitat. Va reveni la Chelsea în 2014, pentru încă un sezon în tricoul formației pe care a iubit-o cel mai mult.
”Am fost încrezător (la penalty-uri – n. red.), dar încă mai aveam în capul meu Cupa Africii pe Națiuni, când aș fi putut câștiga jocul pentru echipa mea, așa că a fost foarte dificil. Petr Čech este cel mai bun portar din lume și a făcut niște parade mari. Am vrut să o fac pentru el (să transforme lovitura de pedeapsă decisivă – n. red.) și pentru toți ceilalți. Am vrut să-i fac pe toți să zâmbească și am făcut-o.” Didier Drogba, într-o declarație de pe site-ul uefa.com după finala Champions League din 2012
Cifrele lui Drogba la Chelsea: 341 de partide și 164 de goluri în toate competițiile, 4 campionate, 4 cupe, 3 cupe ale ligii, 2 FA Community Shield (echivalentul Supercupei din România) și Uefa Champions League
Este golgheterul absolut al naționalei Coastei de Fildeș, cu 65 de reușite în 105 de apariții.
Ultima dată a evoluat la Phoenix Rising, din Statele Unite, unde a înscris 17 goluri.
Foto: cpfc.co.uk
No Comments