Nu a fost neapărat un golgheter, dar și când marca, o impresie plăcută îți lăsa. Unii dintre voi vi-l amintiți din prima perioadă petrecută la Rapid, mai exact sezonul 2005-2006, când giuleștenii au atins sferturile Cupei Uefa. La această performanță a contribuit și Nico, cu o execuție superbă de la distanță împotriva nemților de la Hamburg.
Amintirie mele legate de atacantul care a mai evoluat la Auxerre și AS Monaco sunt legate mai multe de prima reprezentativă. Prima ar fi din 2008, într-un amical cu Rusia, scor 3-0, desfășurat pe stadionul Ghencea. Era 1-0 pentru tricolori, Florentin Petre i-a așezat mingea lui Nico și acesta a trimis fără speranțe în poarta apărată de Akinfeev.
Doi ani mai târziu, într-un amical cu Ucraina, Niculae a pornit într-o cursă nebună și îi aducea pe tricolori în avantaj, 2-1, după ce vecinii noștri de la nord au condus cu 1-0. Dar în final s-au impus ucrainienii cu 3-2, care au profitat și de un autogol (Tamaș mi se pare că a fost autorul, tot el a reușit și un gol de la 40 de metri la 0-1, mingea s-a dus pe jos direct în plasă). Atunci l-am descoperit pe tânărul Konoplyanka, despre care am scris un material acum câteva luni, pe baza amintirilor mele, dar și a unui dialog cu ofițerul de presă al clubului Karpaty Lvov.
Tot în 2010, Niculae a deschis scorul în singura victorie a României obținută în acel an, 3-0 contra selecționatei din Honduras. A primit o pasă precisă și a plecat pe contraatac, iar rezultatul îl știm cu toții.
În 2011, Niculae a înscris din nou în stilul caracteristic. Torje i-a pasat lui Marica, „nouarul” de atunci al României i-a așezat balonul lui Nicolae și era 1-2 pentru tricolori în amicalul cu Belgia. Din păcate, acesta avea să fie scorul final. La belgieni, unul dintre goluri a fost dat de Van Buyten, cu capul, cum a făcut-o și în 2008, în Steaua – Bayern 0-1.
Și acum o amintire de la un meci văzut pe viu. Era august 2016, aveam aproape două luni de când mă angajasem la un ziar de sport din Cluj, și urmăream de la masa presei meciul dintre CFR Cluj și Astra Giurgiu. Cele două formații se mai duelaseră recent, în Supercupa României, desfășurată pe Cluj Arena. Atunci a fost 1-0 pentru elevii lui Marius Șumudică, gol De Amorim, pe un gazon atât de ud „încât ar fi făcut plinul la două mașini Smurd” (glumeam eu pe atunci). La scurt timp, De Amorim a ajuns la FCSB. La fel se va întâmpla și cu Filipe Teixeira, cel care a contribuit la golul de 1-0 al Astrei din Gruia. Pasă lungă la Daniel Niculae, contraatac și șut letal în poarta lui Mincă. CFR avea să întoarcă scorul datorită lui Petrucci (dublă), Cristian Lopez (dublă) și Tiago Lopes.
La final, am și schimbat câteva cuvinte cu Niculae. Nu mai țin minte exact ce am vorbit, dar îmi amintesc în schimb ce i-am spus lui Dani Coman. L-am întrebat de ce s-a retras, că ar mai fi putut juca din punctul meu de vedere. „N-am mai avut motivația necesară, nu voiam să cad în ridicol”, a fost răspunsul său. Apoi i-am amintit de paradele de pe Stade de France în fața vicecampioanei mondiale Franța. „Amintiri frumoase”, a descris el pe scurt acele momente.
Voi ce amintiri aveți cu Nico și cum l-ați descrie ca jucător?
Foto: frf.ro
No Comments