Vacanța mea s-a terminat acum o săptămână, însă pot spune că a fost una de neuitat. În timpul unei vizite la bunica din partea mamei, am dat peste o valiză veche. I-a aparținut unchiului meu, în perioada stagiului militar. Am mai deschis-o, dar fără să o cercetez în amănunt. De această dată, însă, m-am hotărât să văd tot ce este înăuntru. Și am dat peste o comoară.
Acum 48 ani, ”tricolorii” reveneau la un Mondial după o lungă perioadă de absență. România urma să joace în ”Grupa Leilor”, cu Brazilia (câștigătoarea edițiilor din 1958 și 1962), Anglia (campioana en-titre) și Cehoslovacia (finalistă în 1934 și 1962). Dar până să-i înfrunte pe Bobby Charlton, Bobby Moore, Pele, Jairzinho sau Carlos Alberto, elevii lui Angelo Niculescu au trăit o adevărată spaimă în zborul spre Ciudad de Mexico. Episodul este povestit chiar de selecționerul României la acea vreme.
Deși au trecut mai bine de 10 ani la dispariția sa, Nicolae Dobrin continuă să fie reprezentativ pentru fotbalul românesc. Driblingurile derutante, pasele precise și golurile spectaculoase – atât la FC Argeș, cât și la echipa națională – i-au adus renumele de ”Prințul din Trivale”. Despre Dobrin s-ar putea scrie sute, chiar mii de pagini, și tot nu ar fi de ajuns pentru a povesti cariera sa remarcabilă.
În 1981, Kuweit s-a calificat în runda finală a preliminariilor pentru Spania 1982, după trei succese categorice cu Thailanda (6-0), Malaezia (4-0) și Coreea de Sud (2-0). ”Valul Albastru”, așa cum i se mai spune naționalei de fotbal din Kuweit, a picat apoi într-o grupă cu Noua Zeelandă, China și Arabia Saudită.