Tim Cahill s-a despărțit de meseria pe care a iubit-o nespus de mult. Ar fi putut juca și mai mult, așa cum au făcut-o Ryan Giggs, Francesco Totti sau Edwin van der Sar, dar s-a oprit la 39 de ani. În urma sa rămâne o carieră impresionantă, în care a cutreierat lumea la propriu. Și nu a făcut-o fără rost.
1994 a fost anul în care Statele Unite au găzduit Cupa Mondială la Fotbal. La acea ediție a participat și selecționata României. Hagi, Răducioiu, Ilie Dumitrescu sau Dan Petrescu au uimit o lume întreagă atunci cu forța și determinarea lor, cu victoriile împotriva unor nume mari precum Argentina, Columbia sau SUA.
Ieri, în jurul orei 13, m-am gândit să arunc o privire pe ziarele din Argentina. Cum nu știam ce denumire au, am dat mai întâi pe google. Am încercat mai mult ziare, dar m-am oprit la mundod.lavoz.com.ar. Cam dificilă denumirea, e drept. Dar pe celelalte site-uri nu am găsit mai nimic despre fotbalul din România.
Într-o frumoasă zi de duminică, prea frumoasă ținând cont că era mijlocul lui februarie, m-am urcat într-un autocar și am pornit spre Turda. Când mai aveam puțin până la destinație, mașina s-a stricat. Șoferul a coborât, a făcut ce a facut, și a pus-o din nou pe picioare. Am coborât în autogară și, ajutat de noile tehnologii, am ajuns lângă Hotelul Potaissa. Potaissa este denumirea istorică a orașului Turda. Oamenii se plimbau cu copiii prin împrejurimi, iar eu mă aflam lângă statuia lui Avram Iancu, care se afla la doi pași de hotel.