A fost campion al României cu CFR Cluj și FCSB. A învins-o de unul singur pe FC Basel în play-off-ul Champions League. A deschis scorul într-un meci cu Manchester United și puțin a lipsit ca CFR să scoată măcar un egal cu ”Diavolii” conduși încă de Maestrul Sir Alex Ferguson.
Mi-am amintit de o carte pe care am citit-o acum trei ani. A fost scrisă de George Mihalache, care a lucrat ani buni la Teatru Național ”Constantin Tănase”. Lucrarea se numea ”Antrenorul e de vină” și în ea am descoperit povești uimitoare din viața unor tehnicieni precum Helenio Herrera, Titi Teașcă sau Ștefan Covaci. Toți au trecut prin nenumărate încercări pe banca tehnică, iar scopul poveștilor culese de Mihalache era unul singur. Acela de a dovedi că insuccesele unei echipe pot fi influențate de mai mulți factori, nu doar de antrenor.
După mai bine de trei ani – în care am ratat încă o prezență la Mondiale, iar calificarea la Euro 2020 e pusă sub semnul întrebării – m-am hotărât să scot de la naftalină prima mea cronică în calitate de ziarist. Cronica am scris-o după primul meci al naționalei văzut pe viu. Și încă ce meci, chiar dacă era doar un amical.
Tim Cahill s-a despărțit de meseria pe care a iubit-o nespus de mult. Ar fi putut juca și mai mult, așa cum au făcut-o Ryan Giggs, Francesco Totti sau Edwin van der Sar, dar s-a oprit la 39 de ani. În urma sa rămâne o carieră impresionantă, în care a cutreierat lumea la propriu. Și nu a făcut-o fără rost.
