REMEMBER 2016 | Cu spaniolii am remizat și frumos am visat

După mai bine de trei ani – în care am ratat încă o prezență la Mondiale, iar calificarea la Euro 2020 e pusă sub semnul întrebării – m-am hotărât să scot de la naftalină prima mea cronică în calitate de ziarist. Cronica am scris-o după primul meci al naționalei văzut pe viu. Și încă ce meci, chiar dacă era doar un amical.

România se pregătea de Euro 2016 în compania câștigătoarei ultimelor două ediții. Nimeni alta decât Spania, care a ieșit și campioana lumii în 2010. S-a făcut multă vâlvă atunci în privința orașului care va găzdui partida. Unii au vrut la București, alții la Cluj. A câștigat orașul de pe malul Someșului, unde selecționata de seniori nu mai venise din 2008, de la acel joc de tristă amintire cu Lituania (0-3 pe stadionul lui CFR Cluj, în startul preliminariilor pentru Cupa Mondială din Africa de Sud).

De această dată, întâlnirea a avut loc pe Cluj Arena, care dispunea de o capacitate mult mai mare (peste 30.000 de locuri). O parte dintre suporteri, jurnaliști și chiar oameni din fotbal erau optimiști. Nu în privința rezultatului pe care îl puteam obține cu Spania, ci a prestației pe care o vom avea la turneul final din Franța. Chiar și eu îmi făceam unele iluzii. În același timp, conștientizam cum am încheiat campania de calificare.

O CAMPANIE ÎNCEPUTĂ BINE, DAR LA FINAL, NE-A TRECUT GLONȚUL PE LÂNGĂ URECHE

Făcând o trecere în revistă, România începuse foarte bine. Cu Victor Pițurcă pe bancă, am învins Grecia (1-0, gol Marica din penalty), am remizat cu Ungaria (1-1, gol Rusescu), iar apoi ne-am impus pe terenul Finlandei (2-0, dublă Bogdan Stancu). Cel care marcase cândva o dublă în poarta lui Anderlecht a plecat apoi în Arabia Saudită, la Al-Ittihad. E drept, nu terminase prea bine preliminariile de dinainte, când Grecia s-a impus în acel baraj pentru Cupa Mondială din 2014 (3-1 și 1-1). Și totuși, calificările pentru Euro 2016 erau o șansă de a se revanșa. Însă a preferat banii șeicilor. Și ne-am trezit iar cu Nea Puiu. Era al treilea său descălecat la echipa națională.

Am trecut de Irlanda de Nord (2-0, dublă Paul Papp), poate cel mai bun joc din acele preliminarii. A venit apoi succesul chinuit cu Feroe (1-0, gol Keșeru) și cele trei egaluri fără gol cu Irlanda de Nord, Ungaria și Grecia. Jocul nostru, dar și al adversarilor, s-a transformat atunci într-un spectacol fără spectatori. Nu mai înțelegea nimeni nimic. Nici nu pierdeam, dar nici nu câștigam. Apoi ne-a trecut glonțul pe lângă ureche cu Finlanda și doar golul lui Hoban din final ne-a salvat de o înfrângere rușinoasă. Am terminat cu o victorie clară în Feroe (3-0, dublă Budescu, Maxim), dar până la acest joc ne temeam că vom rata calificarea.

Într-o astfel de situație ajunsesem, deși avusesem un start de preliminarii ireproșabil. Și atunci, ca să revin la ideea de mai sus, am realizat că vom întâmpina probleme în Franța. Am conștientizat că doar o schimbare de atitudine – în rândul jucătorilor, al staff-ului naționalei – ne-ar aduce o participare decentă la Euro. Acea schimbare, însă, nu a venit. Istoricul îl știm cu toții (1-2 cu Franța, 1-1 cu Elveția și 0-1 cu Albania).

Așadar, iată cum am văzut eu amicalul cu Spania din seara de 27 martie 2016.

” Selecționata de fotbal a României a încheiat la egalitate, scor 0-0, partida de pregătire cu naționala Spaniei, în cel de-al doilea joc disputat în 2016. Tribunele stadionului Cluj Arena au fost aproape neîncăpătoare, în raport cu interesul arătat de suporteri. Deși accesul în incintă a fost pus într-o oarecare dificultate – din pricina măsurilor de securitate luate de autorități după atentatele de la Bruxelles – fanii și-au așteptat cu mult calm rândul.

Tricolorii au avut o evoluție îndrăzneață în compania dublei campioane europene și fostei deținătoare a titlului mondial, având câteva ocazii importante de a înscrie în poarta lui Casillas. Dar, așa cum a spus și Vicente del Bosque la conferința de presă de după meci, jucătorilor români le-a lipsit finalizarea la cele mai importante faze de atac.

În schimb, defensiva elevilor lui Iordănescu și-a făcut pe deplin datoria, scoțând toate mingile periculoase care l-au pus în dificultate pe Ciprian Tătărușanu. La rândul lui, goalkeeperul naționalei a oferit toată siguranța de care România avea nevoie.

CAMPIONII EUROPEI, ȚINUȚI ÎN ȘAH DE TRICOLORI LA CLUJ

Spaniolii au optat pentru un joc mai prudent. Nu aveau agresivitatea cu care ne-au  obișnuit în meciurile oficiale, de la turneele finale în special. În orice caz, dacă ne amintim cum a decurs mondialul sud-african din 2010, ne dăm seama  că ibericii au devenit campioni mondiali datorită unei apărări extrem de eficiente. Această defensivă nu a putut fi răpusă de Germania lui Klose, Muller sau Ozil, Paraguay-ul lui Oscar Cardozo și nici măcar de Olanda, care-i avea pe Robben, Dirk Kuyt, Van Persie sau Huntelaar, în acea splendidă finală de la Johannesburg, câștigată de spanioli cu 1-0, prin golul lui Andres Iniesta. Chiar și așa, Olanda și-a luat revanșa, câștigând în fața Spaniei cu un categoric 5-1, la Cupa Mondială din Brazilia de acum doi ani.

Revenind la confruntarea de ieri, trebuie evidențiată defensiva jucătorilor lui Del Bosque, pentru că s-a ridicat la nivelul așteptat. Dar, cu toate vedetele pe care le-a avut în teren – Casillas, Mata, Pique, Sergi Roberto, Pedro sau Fabregas – Spania a fost ținută în șah de o echipă a României reconstruită, ambițioasă, în căutarea gloriei de odinioară. Poate cea mai importantă lecție pe care ”tricolorii” au dat-o spaniolilor, la Cluj, este că și ei sunt tot oameni, că sportul rege dă șanse egale tuturor, că victoria nu poate fi niciodată o certitudine. Ba mai mult, subestimarea unui adversar se poate fi decisivă chiar și pentru cele mai puternice formații ale lumii fotbalului.

Din echipa României, trebuie remarcați Stanciu, Florin Andone, Adi Popa, Chiricheș și nu în ultimul rând, Tătărușanu, care, așa cum am mai spus, s-a descurcat foarte bine în poartă la acest joc. Am avut, întradevăr, numeroase oportunități de a marca, începând cu acel șut bine plasat al lui Popa din minutul 7, apoi a urmat Stanciu în minutul 17, Săpunaru 5 minute mai târziu, urmat iarăși de Stanciu în minutul 33. Primul act s-a încheiat cu scor alb, balonul refuzând să străpungă scuturile națiunii lui Don Quijote. În repriza a doua, Andone și Bogdan Stancu l-au încercat, la rândul lor, pe Casillas, cu niște șuturi precise către poarta sa în minutele 55, respectiv 57. Dar fostul goalkeeper al lui Real Madrid a scăpat și de această dată cu fața curată.

”E PREA DEVREME SĂ NE GÂNDIM LA MECIUL CU FRANȚA”

În tabăra spaniolilor, i-aș evidenția pe Casillas, Pedro, David Silva și Koke. Dintre aceștia, Pedro și Silva au fost cei mai buni jucători de care Vicente del Bosque a dispus aseară. Ei au avut cele mai importante construcții pe faza de atac, în special în primele 45 minute.

La capătul unui amical pe care ni-l vom aminti și în anii care vor urma, nu trebuie să rămânem cu dezamăgirea că nu i-am învins, precum o făceam în 2006. Mai degrabă, să ne mândrim cu faptul că am ținut piept celei care în perioada 2008-2012 a dominat fotbalul mondial, obținând toate trofeele posibile, două europene și un campionat mondial. Au avut la un moment dat o generație superbă care-i includea pe Villa, Torres, Puyol, Iniesta sau Xavi, dar timpurile au trecut și unii dintre ei au agățat ghetele în cui sau și-au încheiat cariera la nivel internațional.

În urmă cu 10 ani, foștii noștri adversari se aflau încă într-o perioadă de nesiguranță, de reconstrucție, după eliminarea din optimi suferită în fața Franței la Campionatul Mondial din Germania. Întâlneam o formație care căuta să-și refacă forțele, care nu era capabilă să evolueze la potențialul maxim. Ieri, însă, am jucat cu o echipă care a câștigat trei titluri, care avea în teren jucători remarcabili, cu cote incomparabil mai mari față de selecționata României. Dar am reușit să-i ținem piept și să obținem o remiză, una care să ne ridice moralul în vederea turneului final din Franța.

Atmosfera creată de public a fost de-a dreptul fantastică. A dat strălucirea de care meciul de la Cluj avea nevoie, aducându-și contribuția la egalul cât o victorie pe care România l-a obținut împotriva Spaniei. Echipa națională nu a mai pierdut un meci oficial de la acel baraj cu Grecia din 15 noiembrie 2015, iar în amicale a fost întrecută ultima dată de Algeria, în primăvara lui 2014.

Pentru trupa pregătită de Anghel Iordănescu, urmează alte două partide de verificare cu Ucraina (29 mai) și Georgia (3 iunie).”

La conferința de presă, când l-am întrebat pe selecționer despre jocul cu Franța de la Euro, am primit un răspuns care a prevestit dezastrul.

”E prea devreme să ne gândim la meciul cu Franța.”