Era o vreme în anii 80 când perspectiva unei echipe câștigătoare de cupă europeană era aproape utopică, iar Steaua nu se afla la cea mai bună generație din istorie, încă, echipele în vogă de atunci fiind Universitatea Craiova, Dinamo București, Corvinul Hunedoara și Poli Timișoara. De aceea, nu a fost deloc întâmplător că în sezonul 1981-1982 clubul care a tras lozul câștigător pe plan intern avea să fie Dinamo, care reușea a patra dublă cupă-campionat din istorie și penultima înainte de 1989.
Când văd aceste rezultate nemaîntâlnite ale naționalei, parcă mă cuprinde un vid interior. Aiurea, vidul e nimic, nici măcar sunetul nu se propagă (conform teoriei cu clopoțelul de la 1660 a genialului Robert Boyle), darăminte cele minim 100 de cuvinte și fraze de care sunt străbătut în fiecare secundă. Primul gând care îmi vine în minte este ideea centrală a unei cărți.
Pe 6 iunie anul acesta, într-o luni, m-am întâlnit cu Ioan Ovidiu Sabău pe holurile postului de televiziune Prima Sport. Nu cred că venise pentru vreo emisiune, era în jur de 10 și jumătate dimineața când am dat de el, mai degrabă avea ceva de discutat cu niște colegi de-ai mei.
Claudiu Keșeru (35 ani) a venit cu ambiții mari la UTA Arad. Atacantul vrea să pună umărul la prima calificare a Bătrânei Doamne în play-off-ul Ligii 1.
