În 1962 s-a născut fotbalistul argentinian Jorge Burruchaga. Mijlocașul ofensiv sud-american a debutat la seniori în tricoul lui Arsenal de Sarandí (1980-1981, 49 de meciuri și 7 goluri), formația din liga a treia în țara natală. De acolo a făcut pasul spre Independiente, care juca în prima ligă (1982-1985, 146 de apariții și 53 de goluri; 1995-1998, 89 de partide și 19 goluri).
Fix acum cinci ani, tot într-o zi de joi, România juca pe Arena Națională împotriva Finlandei, în penultima etapă a preliminariilor Euro 2016. După ultimele rezultate din grupă, acea confruntare părea să fie o ultimă redută ce putea fi depășită cu ușurință în drumul spre Paris. Dar, cum spunea Hagi la un moment dat, „socoteala de acasă nu a fost aceeași cu cea de la piață”.
România a debutat cu o remiză, 1-1 împotriva Irlandei de Nord, în ediția 2020-2021 a Ligii Națiunilor. George Pușcaș a deschis scorul în minutul 25, iar oaspeții au restabilit egalitatea pe final, prin Gavin Whyte. Tricolorii au evoluat cu un om în plus pe teren, în urma eliminării lui Josh Magennis, din minutul 39.
Mi-am amintit în aceste zile de amicalul cu Uruguay, desfășurat pe 29 februarie 2012. Am revăzut rezumatul și mă gândesc la speranțele pe care mi le-am făcut atunci în privința preliminariilor pentru Cupa Mondială din 2014. Era doar un amical, despre care știam că se va juca încă din 2010, atunci când Federația de la București a parafat înțelegerea cu forul din Montevideo.
