Mi-am amintit în aceste zile de amicalul cu Uruguay, desfășurat pe 29 februarie 2012. Am revăzut rezumatul și mă gândesc la speranțele pe care mi le-am făcut atunci în privința preliminariilor pentru Cupa Mondială din 2014. Era doar un amical, despre care știam că se va juca încă din 2010, atunci când Federația de la București a parafat înțelegerea cu forul din Montevideo.
După mai bine de trei ani – în care am ratat încă o prezență la Mondiale, iar calificarea la Euro 2020 e pusă sub semnul întrebării – m-am hotărât să scot de la naftalină prima mea cronică în calitate de ziarist. Cronica am scris-o după primul meci al naționalei văzut pe viu. Și încă ce meci, chiar dacă era doar un amical.
E sâmbătă, 26 ianuarie 2019. Troleul e mai rapid ca oricând și ajunge din cartierul Expo Transilvania la Spitalul de Copii în mai puțin de 15 minute. De acolo, pe o vreme nu tocmai prietenoasă, pornesc spre Parcul Sportiv ”Iuliu Hațieganu”. Ninsoarea s-a oprit de ceva timp în orașul de la Poalele Feleacului, însă frigul își face simțită prezența.
Pe 2 mai 1963, Brazilia întâlnea selecționata Olandei la Amsterdam, într-un meci amical. Evenimentul a fost unul cu adevărat unic pentru suporterii ”Portocalei mecanice”. Cei 60.000 de spectatori l-au putut vedea pe marele Pele, care la doar 22 ani avea două titluri mondiale în palmares (în 1958 și 1962).
14 august 1996, de atunci nu mai câștigase România în fața Israelului. Partida s-a jucat pe Ghencea, la mai puțin de o lună de la ultimul meci al ”tricolorilor” la Campionatul European din Anglia, 1-2 în fața Spaniei. România s-a impus cu 2-0 în Ghencea, după golurile înscrise de Adrian Ilie și Gică Craioveanu.