În 2014, Brazilia găzduia ediția cu numărul 20 a Cupei Mondiale la Fotbal. Un moment pe care Selecao l-a considerat mai mult decât oportun pentru a cuceri al șaselea tilu suprem. Aveau și un argument, și nu mă refer la faptul că jucau chiar la ei acasă. Dar cu un an înainte, la Cupa Confederațiilor, Brazilia a făcut prăpăd. Cireașa de pe tort a fost finala cu Spania (3-0), care dominase fotbalul mondial mai bine de patru ani. Plus că era campioana lumii și a Europei în acel moment.
Italia și San Marino s-au transformat în ultima săptămână într-un tărâm unde visurile românilor au devenit realitate. După o calificare pe care tricolorii sub 21 de ani nu au mai reușit-o din 1998, terminând primii într-o grupă cu Portugalia, Elveția, Țara Galilor sau Bosnia, elevii lui Mirel Rădoi au demonstrat că această prezență la turneul final nu e o întâmplare.
Și-a agățat ghetele în 2016, lăsând în urmă o carieră tumultoasă. A făcut primii pași în fotbal la FC Argeș, clubul unde s-a consacrat marele Nicolae Dobrin. Unii îl considerau urmașul lui Gică Hagi, cu care a jucat în tricoul primei reprezentative la Euro 2000. În cele două decenii în care a servit sportul rege, Adrian Mutu s-a remarcat prin execuții superbe (și cu stângul, și cu dreptul), devenind poate cel mai promițător jucător de pe aceste plaiuri la începutul celui de-al treilea mileniu.
