În 2014, Brazilia găzduia ediția cu numărul 20 a Cupei Mondiale la Fotbal. Un moment pe care Selecao l-a considerat mai mult decât oportun pentru a cuceri al șaselea tilu suprem. Aveau și un argument, și nu mă refer la faptul că jucau chiar la ei acasă. Dar cu un an înainte, la Cupa Confederațiilor, Brazilia a făcut prăpăd. Cireașa de pe tort a fost finala cu Spania (3-0), care dominase fotbalul mondial mai bine de patru ani. Plus că era campioana lumii și a Europei în acel moment.
Spre dezamăgirea brazilienilor – mai ales a celor care au prins ediția din 1950, unde Uruguay le-a luat fața – nu ei au fost revelația Campionatului Mondial. Adevărata surpriză a fost Costa Rica. Nu a luat trofeul, dar cum ar fi fost dacă se întâmpla acest lucru? Cert e că în cazul lor viața a bătut filmul. Pentru că nimeni nu se aștepta să-i vadă în sferturi. Plus că în cinci meciuri nu au simțit gustul înfrângerii. Doar loteria penalty-urilor i-a oprit din drumul spre careul de ași.
Dar să începem cu partida de debut. Costa Rica întâlnea selecționata Uruguayului. Și avea o revanșă de luat, după barajul din 2009 care i-a tăiat calea spre Africa de Sud. Băieții antrenați de Osca Tabarez le-au făcut viața grea jucătorilor din țara cu doar 5 milioane de locuitori. Cavani și-a asumat executarea unei lovituri de pedeapsă și nu a dezamăgit. Pauza a fost, însă, cel mai bun sfătuitor pentru Jorge Luis Pinto, columbianul care pregătea naționala din Costa Rica.
În decursul a 30 de minute, Campbell, Duarte și Urena marcau golurile victoriei. Era primul succes în fața dublei campioane mondiale în 9 întâlniri directe. Era, de asemenea, și revanșa pentru barajul de care am amintit mai sus.
A urmat confruntarea cu Italia, care aduna în primul 11 numai jucători de top – Buffon, Chiellini, Marchisio, Balotelli, Immobile, Bonnuci sau Pirlo. Toți acești jucători de milioane erau cu moralul ridicat, după 2-1 cu Anglia în prima rundă (goluri Marchisio și Balotelli). Dar Costa Rica a rezistat eroic în fața acestor titani din Squadra Azzurra. Ba mai mul, au și câștigat grație lui Bryan Ruiz, care a înscris cu capul. Mingea a lovit bara transversală și cu ajutorul tehnologiei video de pe linia porții, arbitrul a avut confirmarea că balonul a trecut cu toată circumferința. A fost cel mai mare rezultat obținut de costaricani vreodată la un Campionat Mondial. Pentru că o victorie cu Italia, la Cupa Mondială și nu într-un amical, e foarte greu de obținut. A fost și o victorie a tehnologiei. În absența acelor reluări, exista riscul ca reușita lui Ruiz să nu fie validată.
Costa Rica a terminat grupa chiar pe locul 1, după un 0-0 în fața Angliei lui Rooney, Gerrard, Sterling, Milner și Jones. O Anglie disperată, selecționerul Roy Hodgson fiind conștient că orice alt rezultat decât victoria însemna eliminarea de la Mondial. Și chiar așa a fost. Bravii jucători din Costa Rica nu au cedat nici de această dată.
În optimi, Costa Rica a trecut de Grecia lui Fernando Santos. Nimeni alta decât formația care a eliminat România la barajul din noiembrie 2013. Golul lui Bryan Ruiz din repriza secundă anunța o calificare fără probleme pentru reprezentativa din America Centrală. Dar elenii au egalat chiar în minutul 91, prin Papastathopoulos. Au urmat loviturile de departajare, unde Borges, Ruiz, Gonzales, Campbell și Umana i-au dat fiori portughezului care antrena Grecia. Mitroglou (care marcase trei goluri împotriva României la baraj), Christodoulopoulos și Holebas au păstrat speranțele vii pentru greci. Nu la fel se poate spune și despre Gekas, care a ratat. Cel mai bun parcurs al Greciei la un Mondial se oprea, astfel, în optimi.
Costa Rica a continuat să viseze frumos încă un meci. Dacă ar exista mașina timpului, cu siguranță cei mai fericiți ar fi costaricanii. Pentru că în cele 120 de minute le-au dat bătăi de cap unor jucători ca Van Persie, Robben, Sneijder și Kuyt. Cei patru magnifici ai Portocalei Mecanice s-au răzbunat la punctul cu var, după 0-0 în timpul regulamentar. Borges, Gonzales și Bolanos au trimis la rândul lor balonul în plasa batavilor. Eroul din partida cu Italia, Bryan Ruiz, nu a avut sorți de izbândă, la fel și colegul său Umana. Cea mai frumoasă pagină din istoria fotbalului costarican se încheia pe 5 iulie 2014. Ar fi fost prea frumos dacă se termina altfel, ca să-l cităm pe maestrul Ioan Chirilă, o adevărată enciclopedie a Campionatelor Mondiale. Costa Rica a rămas, însă, cu bucuria că nu a pierdut niciun meci în timpul regulamentar și că i-a făcut față Olandei, care a umilit campioana în exercițiu Spania în debutul competiției (5-1).
Olanda s-a oprit în semifinale, unde, ca o coincidență, meciul s-a descis tot la penalty-uri. Și tot după 0-0 în primele 120 de minute. De această dată s-a impus Argentina, cu 4-2. Dar în finala mică a zdrobit Brazilia, scor 3-0. Sud-americanii erau deja cu aripile frânte după dezastrul din semifinale, unde viitoarea campioană Germania le-a administrat un dureros 7-1.
No Comments