Numele lui Emeric Ienei este sinonim cu performanța. Pentru că atât ca jucător, cât și ca antrenor, a scris pagini memorabile în cartea de istorie a fotbalului românesc.
Cea mai mare parte a carierei și-a petrectut-o în Ghencea, îmbrăcând tricoul Stelei București, cu care a cucerit trei campionate și patru cupe ale României. În 1964, la mii de kilometri distanță de casă, tânărul Ienei era protagonistul celei mai mari performanțe din istoria selecționatei de fotbal la Jocurile Olimpice. După 3-1 cu Mexic, un 1-1 în fața Germaniei și un 1-0 împotriva Iranului, generația din care au mai făcut parte Ion Pârcălab, Cornel Pavlovici și Ion Ionescu ajungea până în sferturile competiției găzduite de Japonia. În careul de ași, însă, tricolorii aveau să fie eliminați de Ungaria, scor 0-2. Chiar și așa, victoriile din partidele de consolare cu Ghana (4-2) și Iugoslavia (3-0) i-au adus României un loc cinci la Tokyo.
”După ani și ani”, cum spune o piesă a trupei Compact, Ienei a gustat iarăși din cupa biruinței. De această dată din postura de tehnician. Pe plan intern și-a condus elevii de la Steaua spre cinci titluri în Divizia A, trei cupe ale României, dar și Cupa Campionilor Europeni în 1986 după 2-0 la 11 metri cu FC Barcelona. Ultimul dintre trofee este și cel mai important din istoria fotbalului autohton, pentru că nicio altă echipă nu a reușit să atingă acest nivel până în prezent.
Cu România s-a calificat la Cupa Mondială din 1990, un moment pe care tricolorii l-au așteptat două decenii. Până atunci, ultima prezență la un Mondial a fost în Mexico 1970, atunci când echipa națională a picat în faimoasa grupă a leilor cu Brazilia, Cehoslovacia și Anglia.
Acum 29 de ani, la Mondialul din Italia, milioanele de români care își urmăreau favoriții din fața televizorului au avut parte cu adevărat de ”Nopți magice”, așa cum e intitulat imnul competiției de atunci. 2-0 cu URSS (dublă Marius Lăcătuș), 1-2 cu Camerun (gol Balint/dublă Roger Milla), 1-1 cu campioana lumii Argentina (Monzon/Balint) și apoi o eliminare la penalty-uri în fața Irlandei. Un deceniu mai târziu, tot sub comanda lui Ienei, România înregistra cel mai bun rezultat la un Campionat European. Accederea în sferturile de finală, fază în care ajungea și Ienei în 1964 ca jucător, dar la Jocurile Olimpice.
Tricolorii au început cu un 1-1 în fața câștigătoarei ediției din 1996, Germania (Scholl/Viorel Moldovan), 0-1 cu Portugalia (Costinha), faimosul 3-2 împotriva Angliei (Chivu, Munteanu, Ganea din penalty/Shearer, Owen din penalty), apoi o eliminare dramatică la capătul unui duel cu Italia, scor 0-2 (Totti, Inzaghi). Acea tristă zi de 24 iunie 2000 a însemnat retragerea definitivă a lui Hagi de la națională, regele primind roșu în partida cu Squadra Azzurra. Tot atunci, Emeric Ienei a antrenat pentru ultima oară echipa națională.
Cum a reușit să scoată tot ce era mai bun din jucători ca Lăcătuș, Balint, Hagi, Belodedici, Sabău, Munteanu și mulți alții, ne răspunde chiar el.
”Trebuie să ai un comportament cu jucătorii, astfel încât să poți să ceri ceea ce vor și ei de fapt, un rezultat bun și randamente cât mai bune.”
În ceea ce privește finala din 1986 de la Sevilla, Ienei are o explicație cât se poate de simplă.
”Am reușit să selecționăm jucători care au avut o valoare mare, atât tehnico-tactic, cât și psihologic.”
Dacă ar fi să facă un clasament al rezultatelor obținute ca tehnician, Emeric Ienei a ales așa cum era de așteptat Cupa Campionilor Europeni pe care a câștigat-o cu Steaua. Pe doi a plasat calificarea cu România în sferturile Euro 2000 după acel 3-2 cu Anglia, iar pe trei victoria cu URSS (2-0) și egalul în fața Argentinei (1-1) la Mondialul din Italia 1990.
Și totuși, ce ar trebuie făcut pentru ca fotbalul românesc să renască în adevăratul sens al cuvântului? Răspunsul lui Ienei sunt tinerii.
”Trebuie să avem curajul de a-i promova. Cei care răspund de echipele noastre de Divizia A, vor să aibă cât mai repede rezultate mari, dar fără să se gândească că trebuie să pregătești aceste rezultate. Sigur, e un ordin că trebuie să joace doi jucători sub 21 de ani. Dar, vă spun eu, care antrenor e atât de înțelegător încât să nu introducă un jucător tânăr, dacă are valoare? La noi, puțin cam neglijează pe tinerii jucători, ca să-i promoveze.”
Foto: frf.ro
REPORTAJ | Sângeorz-Băi, orașul unde s-a născut Gavril Pele Balint
No Comments