Pe 23 noiembrie 1968, preliminariile pentru Cupa Mondială din Mexic erau în plină desfășurare. Selecționata României urma să întâlnească Elveția, în cea de-a doua etapă a turneului de calificare.
La cârma naționalei se afla Angelo Niculescu, instalat de către federație în urmă cu un an, după celebrul dezastru de la Zurich, în care tricolorii fuseseră învinși de către reprezentativa Țării Cantoanelor cu scorul de 1-7. În urma acelui eșec, fotbaliștii pregătiți la acea vreme de Ștefan Covaci au ratat prezența la Euro 1968.
Echipa națională nu mai participase la un mondial de 30 ani, de la ediția din 1938 găzduită de Franța, iar presiunea căzută pe umerii generației lui Dumitrache, Dobrin și Lucescu devenea din ce în ce mai mare. Startul campaniei pentru Guadalajara nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor. Trupa lui Angelo Niculescu a pierdut cu 0-3 în fața Portugaliei la Lisabona. În aceste condiții, România era obligată să câștige confruntarea cu Elveția, de la București, pentru a reintra în cursa pentru Mexic.
Misiunea nu era deloc ușoară, având în vedere componența grupei, din care mai făcea parte și Grecia. Un alt detaliu bine de știu este că doar locul 1 din grupă asigura calificarea la Campionatul Mondial, care aduna doar 16 selecționate acum 51 de ani, față de 32 în prezent. Deci, a fi în primele 16 echipe din lume la vremea respectivă însemna enorm, se putea vorbi cu adevărat de o elită a fotbalului.
Venise și ziua meciului, în fața unui public numeros, care visa la un rezultat măreț. Victoria era obligatorie, dar primul act a ținut un întreg stadion în suspans. Niciuna dintre formații nu găsise drumul spre gol. Ovațiile publicului de pe fostul 23 august și perseverența jucătorilor de atunci și-au spus, însă, cuvântul în cel de-al doilea mitan. România a modificat prima dată tabela prin Florea Dumitrache, după un gol înscris cu capul, în minutul 51. Peste alte 23 de minute, avantajul a fost majorat de către Flavius Domide. Ceea ce părea imposibil a devenit realitate. România obținuse primul succes din preliminarii și avea să rămână neînvinsă în restul partidelor din grupa 1, pe care o va câștiga cu un avans de un singur punct față de Grecia.
România a întrecut Elveția și în meciul retur, disputat la Lausanne. Scorul a fost 1-0, în urma unui autogol semnat de Bruno Michaud, în minutul 33. Cele două remize cu Grecia (2-2, respectiv 1-1) și victoria obținută împotriva Portugaliei lui Eusebio, pe 12 octombrie 1969, prin reușita lui Nicolae Dobrin, din minutul 30, au completat lista rezultatelor surprinzătoare înregistrate de tricolori în acea campanie de calificare.
România s-a calificat la Campionatul Mondial din 1970 având al treilea atac din grupa 1 (7 goluri marcate), pe primele două poziții situându-se Grecia (13 goluri) și Portugalia (8 goluri), iar pe ultima Elveția (5 goluri). România a dat, în schimb, cea mai bună apărare (6 goluri primite), urmată în această ierarhie de Elveția (8 goluri), Grecia (9 goluri) și Portugalia (10 goluri). Tot România a obținut și cele mai multe victorii din grupă (3), în timp ce Grecia și Elveția au câștigat câte două partide, iar Portugalia una singură (împotriva României, în prima rundă).
No Comments