După mulți ani, echipa națională de fotbal dă semne de redresare. Astăzi, ”tricolorii” au învins cu 2-0 selecționata Finlandei, după golurile marcate de Cristi Manea și Ciprian Deac. Cu toate acestea, încă nu e momentul să scoatem șampania de la rece.
I. De când am intrat în noul mileniu, cea mai lungă serie de victorii a României în startul unui an a fost înregistrată în 2004. România bătea atunci, tot în niște partide de pregătire, pe Georgia (3-0), Scoția (2-1) și Germania (5-1). Acum, după 2-0 cu Israel, coroborat cu succesele obținute în fața Israelului (2-1), Suediei (1-0) și a statului Chile (3-2), recordul a fost depășit.
Față de alți ani, chiar stăm foarte bine. În 2015, an când prima reprezentativă a fost invincibilă, în primul meci s-a obținut un succes chinuit cu Insulele Feroe (1-0, la Ploiești), iar apoi au venit cele trei remize fără gol cu Irlanda de Nord, Ungaria și Grecia. În 2010, primele trei partide s-au încheiat cu eșecuri, în fața Israelului (0-2), Ucrainei (2-3) și Macedoniei (0-1), venind apoi victoria cu Honduras (3-0), singura din acel an.
II. Prima reprezentativă a înscris 8 goluri în acest an și a primit 3. Din cele patru jocuri, două s-au terminat cu poarta intactă. Cei mai buni marcatori sunt Nicolae Stanciu (Sparta Praga) și Ciprian Deac (CFR Cluj), ambii cu câte două reușite. Ultimul a punctat și în jocul precedent, cu Chile, ajungând la 3 goluri pentru echipa națională.
Pe lista marcatorilor din 2018 se mai regăsesc Constantin Budescu (FCSB), Dorin Rotariu (Mouscron), George Țucudean (CFR Cluj) și Cristian Manea (CFR Cluj). Pentru ultimul dintre aceștia a fost primul gol în selecționata de seniori. Aș mai remarca faptul că cei mai mulți marcatori ai naționalei din acest an joacă la CFR.
III. Prin jocul arătat, dar mai ales prin seria de meciuri câștigate (4 la rând), echipa națională începe să-și recapete încrederea. Tinerii încep să se impună, iar aici îi pot menționa pe Dorin Rotariu (22 ani), Cristi Manea (20 ani), Nicușor Bancu (20 ani), Ionuț Nedelcearu (22 ani), Alexandru Băluță (24 ani), Dragoș Nedelcu (21 ani) sau Alexandru Mitriță (23 ani).
IV. Deși se dorește o întinerire a lotului, este totuși nevoie și de câțiva jucători experimentați, care pot face uneori diferența. George Țucudean (27 ani), campion cu CFR în acest an și golgheter al Ligii 1 (15 reușite), are încă multe de spus. Ciprian Deac (32 ani), mijlocaș care a mai fost în anturajul ”tricolorilor” și în perioada 2010-2011, dar fără mari realizări, joacă în acest moment cu o dăruire exemplară. E mult peste fotbalistul care a fost la 20, 24 sau 28 ani. Deși se apropie de 33 ani, cu mentalitatea și fizicul său, poate ajuta echipa națională cel puțin până la Euro 2020.
Constantin Budescu (29 ani), vicecampion al României cu FCSB și marcator a 11 goluri în ultima ediție a Ligii 1, este și el unul dintre veteranii de care naționala are nevoie. Are simțul porții, are experiența meciurilor internaționale la echipele de club și e un jucător matur din toate punctele de vedere. Un alt jucător important din această categorie este atacantul lui Bursaspor, Gicu Grozav (27 ani).
V. Cosmin Contra (42 ani) are o puternică dorință de afirmare, iar rezultatele obținute în 2018 dovedesc acest lucru. A venit cu idei noi, are deja aproape 8 ani de antrenorat – Timișoara, Fuenlabrada, Petrolul Ploiești, Getafe, Guanghzou, Alcorcon, Dinamo, iar acum prima reprezentativă a României. Reușește să facă o echipă competitivă la națională, deși întrecerea internă încă se află la un nivel modest. După 8 partide, are un palmares impresionant, 8 victorii, un egal și doar o înfrângere.
Totodată, voi adăuga faptul că ”tricolorii” sunt neînvinși în fața Finlandei, în duelurile directe, având 8 victorii (cu cea de azi) și 3 egaluri. Aceeași selecționată a fost, însă, aproape de a ne bate în octombrie 2015, în preliminariile Euro 2016. Nordicii au condus până pe final, când a egalat Ovidiu Hoban. Un eșec putea pune în pericol chiar calificarea la Campionatul European.
DE CE NU TREBUIE SĂ SCOATEM ȘAMPANIA DE LA RECE
VI. În ciuda acestor rezultate frumoase, selecționata mare e încă departe de perfecțiune. La faza de apărare încă mai trebuie lucrat, cele două goluri cu Chile fiind luate destul de ușor, lucru remarcat inclusiv de Contra. De altfel, ambele goluri au venit când sud-americanii erau în 10 oameni. Când adversarii au fost mai motivați, au venit și problemele. Amicalul cu Olanda (0-3), ultimul de anul trecut, ne arată la rândul său că nu e momentul să scoatem șampania de la rece.
VII. ”Sper să ne păstrăm această competitivitate și în meciurile oficiale, pentru că eu nu m-aș raporta la cel cu Chile, care a jucat fără titulari, fără jucători importanți. Poate fi un meci mincinos”, spunea fostul căpitan al naționalei, Gică Popescu, cu o zi înaintea testului cu Finlanda. Și pe bună dreptate.
În ultimii 10 ani, ca să nu zicem 20, am obținut multe rezultate interesante în partidele de pregătire – 3-1 cu Grecia (2011), 1-1 cu Uruguay (2012), 1-0 cu Elveția (2012), 2-1 cu Belgia (2012, meci scos apoi din palmares pentru că selecționerul de atunci, Victor Pițurcă, a făcut prea multe schimbări), 3-2 cu Australia (2013), 0-0 cu Argentina (2014), 2-0 cu Danemarca (2014), 2-2 cu Italia (2015, vicecampioană europeană), 0-0 cu Spania (2016, campioană europeană en-titre atunci), 3-2 cu Chile (2017), 2-0 cu Turcia (2017), 1-0 cu Suedia (2018), iar apoi încă un 3-2 cu Chile (2018).
VIII. Cu o parte dintre aceste selecționate, cu care am făcut cam ce am vrut în amicale, ne-am întâlnit și în partide oficiale din 2010 încoace. Cu Grecia am jucat și în barajul de tristă amintire din 2013, pentru calificarea la Cupa Mondială din 2014. Elenii au câștigat atunci cu 3-1 la Atena, iar în retur a fost egal, 1-1.
Danemarca ne-a fost adversară în ultimele preliminarii, pentru Mondialul care va începe în curând și de la care vom lipsi. 0-0 și 1-1, cam atât am reușit cu nordicii în partidele care au contat. 6 puncte în loc de 2 puteau fi egale cu un loc de baraj. Cu Turcia am dat piept și în preliminariile Mondialului din 2014, unde am obținut o victorie (1-0), dar am pierdut în retur (0-2). Cu Elveția am jucat la Euro 2016, am condus cu 1-0, am mai avut câteva ocazii de 2-0, dar am scos doar 1-1. Acela a fost, de altfel, și singurul punct obținut la acel turneu. Apoi a venit înfrângerea cu Albania (0-1), pe care am reușit să o învingem într-un amical din 2014, dar de care nu am mai vorbit mai sus, pentru că nu era unul de top.
ACUM E ACUM
IX. Urmează o toamnă cu 6 jocuri în Liga Națiunilor, o competiție nou înființată de Uefa, care va înlocui jocurile amicale dintre selecționatele de pe Bătrânul Continent. Această întrecere va trimite și echipe la Euro 2020. Prin victoriile din ultimele amicale doar ne-am făcut încălzirea. Adevărata valoare trebuie arătată în meciurile care contează și cu adversari valoroși. În Liga Națiunilor vom întâlni Serbia, Lituania și Muntenegru. Niciuna dintre aceste echipe nu ne-a lăsat amintiri prea frumoase în confruntările oficiale.
Cele două eșecuri cu sârbii din 2009 (2-3 la Constanța și acel usturător 0-5 la Belgrad), în calificările pentru Cupa Mondială, au provocat niște răni adânci atât în sufletul naționalei, dar mai ales a suporterilor. Astfel de înfrângeri cu greu pot fi uitate. Cu Lituania ne-am împiedicat în septembrie 2008 (0-3 la Cluj), tot în preliminariile pentru Mondialul sud-african. Cu Muntenegru am ratat victoria pe final (1-1), în startul preliminariilor trecute, dar am și pierdut la Podgorița (0-1). Toate aceste rezultate au contribuit la ratarea unor calificări.
X. Concluzia finală e că trebuie să jucăm de 5, dacă nu 10 ori mai bine în partidele oficiale decât în cele amicale. Din toamnă chiar nu vom mai avea de ales, pentru că dispar amicalele. Vor mai fi teste doar cu formații din afara Europei, dar asta nu poate fi o scuză. Vin meciurile din Liga Națiunilor, vin apoi partidele din preliminariile Euro 2020, iar apoi cele pentru Cupa Mondială din 2022. Dacă ne dorim să fim în Qatar, peste patru ani, e cazul să ne apucăm serios de treabă.
”A fost o seară frumoasă. După meciul cu Chile am zis că nu am fost mulțumit de joc. Dar a fost important acel rezultat pentru că le-a dat încredere jucătorilor. Azi am făcut un meci complet, atât pe faza ofensivă, cât și pe faza defensivă. Mă bucur de atitudinea jucătorilor. Nu e ușor să joci într-o perioadă în care alții sunt în vacanță. Acești jucători au venit la națională azi, într-o zi specială. Îi dedicăm victoria lui Lobonț.” Cosmin Contra, selecționer România, la Pro X
Foto sus: Bogdan Lobonț, ridicat în aer de colegii de la națională. Portarul de 40 ani a jucat azi ultimul meci din carieră/Sursă: Echipa Națională de Fotbal a României/Facebook
No Comments