Mihai Cojocaru, tehnician român stabilit de mai mulți ani în Belgia, mi-a povestit cum se construiește drumul spre performanță în țara care i-a dat pe Van Buyten, Hazard, Lukaku, Mertens și Fellaini.
Primul aspect de care s-a legat antrenorul care a lucrat în trecut la Academia lui Hagi sunt școlile de fotbal din Belgia, extrem de puține în comparație cu Bucureștiul, dar foarte bine organizate. Ultimul aspect face și diferența între nivelul competițional și al selecțiilor de la noi și țara cu 11,5 milioane de locuitori.
Cluburile unde a evoluat Van Buyten (Standard Liege, Olympique Marseille, Hamburg și Bayern Munchen) și unde sunt legitimați Lukaku (Inter), Mertens (Napoli), Hazard (Real Madrid) și până nu demult Fellaini (anul trecut a părăsit-o pe Manchester United după șase sezoane, pentru a merge în China la Shandong Luneng) spun multe despre eficiența Belgiei în materie de fotbal.
Dacă ne uităm doar pe rezultatele primei reprezentative din ultimii șase ani, vom observa o creștere semnificativă în valoare. În 2014 s-au oprit în sferturile de finală ale Cupei Mondiale din Brazilia, fază pe care o vor atinge și la Campionatul European din Franța de acum patru ani. În 2018 au ratat la mustață prima lor finală de Mondial (în semifinale au pierdut cu 0-1 în fața echipei care va câștiga trofeul, Franța), dar s-au consolat cu prima lor medalie de bronz după un 2-0 împotriva Angliei. La Euro 2020, amânat pentru anul viitor, sunt de asemenea calificați.
Mai departe, îl las pe antrenorul Mihai Cojocaru să ne descrie infrastructura din fotbalul belgian.
”Trebuie să ne focusăm pe ce vrem să facem noi, să ne facem un target, o țintă mai precis. Care e scopul? De ce facem fotbal în România? De ce se face fotbal la copii și juniori? Ce vrem să realizăm? Deci acela e primul lucru pe care trebuie să-l punem pe hârtie. În București sunt 750 de școli de fotbal. Aici nu știu dacă sunt 100, nici dacă sunt 50, sunt foarte puține. Aici, în Belgia, e un alt sistem. Copiii sunt total diferit repartizați în alte nivele. E vorba de Elită, Elită A, Elită B, iar sub Elită intră provincialii.
Fiecare provincie are clubulețe mici de amatori care au echipe de la 6 ani, unele chiar de la 4 ani, până la echipa mare. Sistemul amator e bine structurat. Pot să spun că e chiar o pepinieră pentru elită. Dacă nu ajungi să joci până la o anumită vârstă în Elită, e foarte greu după aceea să faci pasul de la amator la (un club profesionist – n. red.). Foarte rare au fost situațiile când cineva a plecat de la o echipă de amatori la una de seniori. Deci, ca să poți ajunge să faci pasul într-un campionat național de elită trebuie să cauți până la 18 ani cel puțin să joci sau în A sau în B. Una dintre acestea două.
Și Belgia a avut o perioadă grea. Înainte de Campionatul European pe care l-a organizat, în 2000, nu prea a mers (fotbalul – n. red.). A avut la începutul anilor `90 acea generație bine cunoscută și ușor, din 1994 sau 1995, chiar și noi am jucat cu ei în grupe în preliminariile Campionatului Mondial, și au avut o perioadă mare de vreo opt ani, dacă nu 10 ani (cu rezultate modeste – n. red.). Le-a fost foarte greu. Dar au început să investească în școlile private, cluburile s-au reorganizat, au investit în propriile academii, și au crescut.
Un alt punct foarte important a fost și migrația foarte intensă din anii `90. Și au creat acest mix de cultură. Dacă te uiți la echipa lor (naționala Belgiei – n. red.) e destul de colorată. Olandezii, francezii. Și vezi, crează acest mix care formează un alt caracter mai bine zis. Ei au fost bine localizați aici în Belgia. Scouterii din Olanda, din Franța, chiar de la academiile mai mari din Anglia, vin și iau copii de 16 ani, de 17 ani, poate și mai mici, și îi angajează în academiile lor, unde încep să se dezvolte mult mai bine decât în Belgia.
Dacă îmi aduc bine aminte, Ajax a format șase jucători de echipa națională. Ia să te gândești cum ar fi să creeze Ajax șase jucători pentru echipa națională a României? Dacă te duci la PSV, e aproape de noi, la 45 de minute, vei vedea că are pe fiecare categorie de vârstă, la fiecare echipă, 2-3 belgieni. Cei mai buni. Și asta înseamnă vârfurile din echipa națională, căpitanii, cei mai buni jucători din echipele lor naționale sau de la PSV. Este un avantaj fantastic ca jucătorii să activeze în cluburi și academii bune.”
Foto: YouTube Standard Liege
CITEȘTE ȘI
SPECIAL | Laurent Blanc și duelurile cu românii. Șase episoade întinse pe aproape două decenii
2 Comments
vreau s-â ma scriu la fodbal
Salutare. Îi poți scrie pe facebook antrenorului Mihai Cojocaru, de obicei răspunde la mesaje. Și îi poți cere sfaturi și eventual date de contact, aici mă refer la antrenori și școli de fotbal cu rezultate importante și de încredere din orașul tău sau dintr-un oraș aflat în apropierea orașului unde locuiești. Baftă! Un alt antrenor căruia îi poți cere sfaturi pe facebook este Vasile Solomon, din Brașov, sau Marius Stoica din Mioveni.