Viorel Hizo a împlinit 72 ani, din care aproape 30 i-a dedicat antrenoratului. Cu rigurozitatea sa a obținut rezultate, s-a ales cu antipatii (un astfel de caz s-a întâmplat în 2011, când, în timpul unei ședințe de pregătire, brazilianul Willian Gerlem l-a înjurat), dar a căpătat și porecla ”Dulăul”.
Într-o zi a anului 2001, reprezentativa Greciei pornea pe un nou drum. Alesul elenilor era Otto Rehhagel, un tehnician german care a luat trei titluri în țara natală (două cu Werder Bremen, unul cu FC Kaiserlautern) și o Cupă a Cupelor (tot cu Werder Bremen, după un 2-0 în fața lui AS Monaco în 1992). Preluarea unei selecționate care a jucat la doar două turnee finale (un european și un mondial), ambele încheiate în faza grupelor, era o adevărată provocare pentru fostul fundaș. Misiunea părea cu atât mai dificilă cu cât nu mai antrenase niciodată o națională. Dar toate aceste detalii nu l-au descurajat pe Rehhagel, dimpotrivă.
Vacanța mea s-a terminat acum o săptămână, însă pot spune că a fost una de neuitat. În timpul unei vizite la bunica din partea mamei, am dat peste o valiză veche. I-a aparținut unchiului meu, în perioada stagiului militar. Am mai deschis-o, dar fără să o cercetez în amănunt. De această dată, însă, m-am hotărât să văd tot ce este înăuntru. Și am dat peste o comoară.
La doar doi ani de la începutul secolului XX, în orașul panamez Colon, vedea pentru prima dată lumina zilei Alfonso Teofilo Brown. Încă dinaintea împlinirii vârstei de 20 ani, cel care avea să fie cunoscut mai târziu drept ”Cocoșul de Aur” sau ”Perla neagră” a cochetat cu boxul. Era grefier al Consiliului de Transport al Statelor Unite din zona Canalului Panama, iar în momentul când i-a văzut pe soldații americani practicând sportul cu mănușa s-a îndrăgostit iremediabil de ”nobila artă”.