Unul dintre prietenii mei, Budur Petru, mi-a dat o idee fantastică după ce a distribuit o poză pe internet. Sub această poză scrie 2007, an când România reușea să se califice la Campionatul European, programat în vara lui 2008. De opt ani, „tricolorii” au tot încercat să prindă un turneu final, iar așteptarea a luat sfârșit odată cu ediția găzduită de Austria și Elveția. Mi-am propus, deci, să scriu câte o poveste despre fiecare jucător din imaginea de mai sus. Unele fapte le-am văzut la tv, altele pe viu.
ADRIAN MUTU – retras din activitate
Jucătorii i-am luat în ordine, de la stânga la dreapta, rândul de sus. Să începem cu Mutu. L-am văzut de câteva ori la Cluj. De două ori pe teren, mai întâi la Petrolul în 2014 (într-un meci pierdut în fața Universității Cluj în Cupa Ligii, scor 0-1) și apoi la ASA Târgu Mureș în 2016 (înfrângere în campionat în fața CFR-ului, scor 0-1). Al doilea meci în care l-am văzut pe Mutu cred că a fost ultimul sau penultimul din cariera sa. Un an mai târziu, când era în staff-ul echipei naționale, am vrut să fac o poză cu el, dar părea grăbit. Totuși, când i-am întins mâna ca să-l salut a întins-o și el. Pentru mine rămâne cel mai valoros atacant al echipei naționale după anul 2000. Nu o să uit niciodată golul cu Bosnia înscris în 2011, în Giulești, sau cel din penalty cu Ungaria din 2013, când l-a egalat pe Hagi în clasamentul golgheterilor primei reprezentative.
CIPRIAN MARICA – retras din activitate
De Marica ce să spun? Nu are sens să mai redeschidem scandalul în care a fost implicat săptămâna trecută, dar pot afirmă că și-a făcut de multe ori datoria atunci când a fost convocat. Sunt atâtea momente superbe pe care le-a avut în tricoul României, îmi vin în minte golurile cu Italia, cu Serbia, cu Ungaria în acel 3-0 de pe Arena Națională, ori dubla cu Bosnia din Giulești, chiar și reușita cu Bosnia de la Zenica pe care unii au comparat-o cu a lui Zidane de la finala Champions League din 2002. Bun atacant. La 34 de ani cât are acum putea să fie un fel de Roger Milla dacă își păstra seriozitatea și ambiția de altădată.
GABRIEL TAMAȘ – în prezent joacă la Astra Giurgiu
Tamaș are și el multe clipe glorioase. Îmi vine în minte un gol înscris cu Sturm Graz în Europa League, partidă câștigată de Dinamo cu 1-0. Poarta mai avea un pic și se desprindea când balonul trimis de Tamaș a lovit plasa. Nu era prea stabilă poarta austriecilor. Cu ce au prins-o, oare? Cu lipici? În 2010 i-a făcut să tremure pe ucrainieni cu o torpilă de la vreo 40 de metri, balonul s-a dus pe jos și s-a oprit chiar în plasa adversarilor. Am lipsit câteva câteva secunde din fața televizorului, însă am prins reluarea și m-am bucurat enorm. Cum ar fi fost dacă și câștigam acel amical?
CRISTIAN CHIVU – retras din activitate
Chivu a fost un adevărat lider pentru tricolori, de multe ori îl vedeam foarte emoționat atunci când se intona imnul României la începutul meciurilor. Mi-a părut rău când am aflat că se retrage de la națională, chiar cu o zi înaintea victoriei cu Bosnia din Giulești (3-0), pe 2 iunie 2011 mai precis. Și cât de ambițios a fost acum 10 ani ca să revină la nivel înalt, după acea accidentare la cap. M-am bucurat mult pentru el când a cucerit Liga Campionilor cu Inter. Niciun alt român nu a mai reușit această performanță de când s-a trecut la noul format al competiției. L-am cunoscut personal pe Chivu în 2018, înaintea acelui meci între Generația de Aur și Legendele Barcelonei, desfășurat pe Cluj Arena.
DORIN GOIAN – retras din activitate
Goian îmi amintește de o confruntare ce putea fi de vis. A înscris pentru 2-0 în România – Franța, din preliminariile Cupei Mondiale din 2010. Franța care avea nume mari precum Gourcuff, Herny, Mandanda, Vieira, Evra, Ribery și Abidal. Vorbeam cu tata și țin minte că mă întrebase cât e scorul. Eu i-am zis cu mândrie „2-0 pentru România”. Păcat că s-a terminat egal.
DANI COMAN – președinte la Astra Giurgiu
Coman a făcut un meci mare pe Stade de France un an mai târziu, într-o partidă terminată 1-1. A avut vreo 2 sau 3 parade în fața „Cocoșilor Galici”. În 2016 am vorbit puțin cu el când era deja președinte la Astra. L-am întrebat de ce s-a retras, că mai putea juca din punctul meu de vedere. El mi-a spus cu sinceritate: „nu am mai avut motivația necesară, nu voiam să cad în ridicol”. Coman mi-a lăsat o impresie foarte bună după acea discuție.
NICOLAE DICĂ – ultima dată antrenor la FC Argeș în Liga a 2-a
De Dică pot la fel să spun foarte multe. De la golul cu Dinamo înscris pe contraatac în 2010, când era la CFR Cluj, a fost și singurul marcat acolo ce e drept, și până la reușita de la Brașov din 2011 când revenise la FCSB. Culmea, ambele goluri au venit în semifinalele Cupei României. Numai că cel de la Brașov a venit după o partidă plină de suspans. Era 1-0 pentru Brașov, în tur 0-0, și gazdele erau foarte aproape de finală. A venit apoi reușita cu Dinamo din finală, după o execuție minunată din lovitură liberă. Îmi mai amintesc un moment amuzant, tot în 2011, dar cu Dică la CS Mioveni. Și-a dat un autogol într-un meci cu CFR Cluj. El era supărat, dar clujenii au pus pe stația de amplificare ”a marcat pentru CFR 1907 Cluj, Nicolaeeeeee…(iar fanii au completat cu) Dicăăăăăăă).
BĂNEL NICOLIȚĂ – jucător și investitor la CS Făurei
Tot la Cluj, Bănel Nicoliță a marcat în poarta lui Nuno Claro un gol de poveste. L-am văzut pe viu. A tras puternic din afara careului și portarul CFR-ului nu a avut nicio șansă. La fel de frumos a fost și cel cu Motherwell din 2009, în preliminariile Europa League. Bănel îi pasează lui Grzelak, polonezul trimite apoi la Bănel, acesta pătrunde în careu și face 2-0 în partida cu scoțienii.
PAUL CODREA – retras din activitate
Acum 10-12 ani, Codrea era chemat frecvent la națională și era unul dintre stranierii care jucau constant la echipe din campionate de top. Era la Siena, care a jucat și în Serie A.
PETRE MARIN – retras din activitate
Petre Marin a fost genul de jucător care muncea foarte mult, dovadă că s-a menținut mulți ani în echipa de bază a FCSB-ului. Am văzut în 2009 un gol înscris de el cu Motherwell, din penalty. Cred că la 1-0 pentru scoțieni, în retur.
RĂZVAN RAȚ – retras din activitate
Și închei cu Raț, pe seama căruia englezii făceau glume când a evoluat la West Ham United. „Cum adică Rat?”. La ei nu sunt diacritice și s-au gândit la șobolani. Lăsând partea asta la o parte, pentru mine a fost poate cel mai valoros fundaș stânga din România în ultimii 20 de ani. A depășit suta selecțiilor, a prins două europene, a cucerit Cupa Uefa cu Șahtior, și a fost din punctul meu de vedere omul meciului în victoria cu Bosnia din Giulești, scor 3-0. Primele două goluri i se datorează lui. A centrat așa de bine, că Mutu și Marica au avut de îndeplinit o simplă formalitate. Faine vremuri.
Foto: getty images
No Comments