Pe 21 mai 2011, deci fix în urmă cu 10 ani, s-a desfășurat ultima etapă a Ligii 1, cu toate meciurile programate de la ora 17:00, într-o frumoasă zi de sâmbătă.
nicolae dică
SPECIAL | Povestea unui prim „11” care a calificat România la un turneu final după opt ani de așteptare
Unul dintre prietenii mei, Budur Petru, mi-a dat o idee fantastică după ce a distribuit o poză pe internet. Sub această poză scrie 2007, an când România reușea să se califice la Campionatul European, programat în vara lui 2008. De opt ani, „tricolorii” au tot încercat să prindă un turneu final, iar așteptarea a luat sfârșit odată cu ediția găzduită de Austria și Elveția. Mi-am propus, deci, să scriu câte o poveste despre fiecare jucător din imaginea de mai sus. Unele fapte le-am văzut la tv, altele pe viu.
Mi-am amintit de o carte pe care am citit-o acum trei ani. A fost scrisă de George Mihalache, care a lucrat ani buni la Teatru Național ”Constantin Tănase”. Lucrarea se numea ”Antrenorul e de vină” și în ea am descoperit povești uimitoare din viața unor tehnicieni precum Helenio Herrera, Titi Teașcă sau Ștefan Covaci. Toți au trecut prin nenumărate încercări pe banca tehnică, iar scopul poveștilor culese de Mihalache era unul singur. Acela de a dovedi că insuccesele unei echipe pot fi influențate de mai mulți factori, nu doar de antrenor.
”De bucurii rar avurăm parte”, așa se intitulează un capitol din documentarul ”În căutarea fotbalului pierdut”. Și așa este. De mult timp nu am mai urmărit un meci atât de bun al unei echipe românești în cupele europene, precum cel făcut de FCSB cu Lazio, în prima manșă din 16-imile Europa League.