Gabriel Paraschiv (42 ani) a îmbrăcat timp de opt ani culorile formației Oțelul Galați. Împreună cu echipa de la Malul Dunării a trăit cele mai frumoase momente din activitatea fotbalistică.
Primul rezultat de referință al fostului mijlocaș e câștigarea Cupei UEFA Intertoto, în 2007, după o dublă victorie în fața lui Trabzonspor (2-1 la Galați și 2-1 în Țara Semilunei). Pe lista marcatorilor și-a trecut numele și Paraschiv. Se întâmpla în minutul 87 al primei manșe cu turcii, desfășurată pe teren propriu, când scorul de pe tabelă era 1-1 (GOLUL E AICI).
Doi ani mai târziu, la finalul ediției 2008-2009 a Ligii 1, Paraschiv se regăsea pe locul nouă în topul marcatorilor, cu nouă goluri. Poată părea puțin, dar clasamentul de atunci arată cât de greu era să înscrii pe atunci. Atacanți cu experiență cum erau Ionel Dănciulescu și Marius Niculae au rupt plasele de 12 ori fiecare, în timp ce Pantelis Kapetanos și Bogdan Stancu aveau câte 11 reușite. Un alt atacant important din acea perioadă, Yssouf Kone, a rupt plasele adverse de 10 ori, la primul său sezon în România. Spre deosebire de toți cei enumerați înainte, Paraschiv evolua pe postul de mijlocaș ofensiv, iar rolul pe care și l-a asumat la Oțelul nu a fost neapărat unul de marcator, ci de coordonator între apărare și atac. Eforturile sale nu au fost în zadar, dovadă că echipa lui a progresat.
În primăvara lui 2011, sub comanda lui Dorinel Munteanu, Paraschiv, Gabi Giurgiu, Marius Pena, Grahovac, Laurențiu Buș și alți componenți de seamă ai Oțelului au cucerit primul titlu din istoria fotbalului gălățean și a Moldovei deopotrivă. Perioada de glorie a elevilor lui Munti a continuat cu Supercupa României câștigată după o finală cu FCSB, scor 1-0, când Laurențiu Buș a înscris golul carierei sale. Probabil că strigătele de bucurie ale suporterilor oțelari se mai aud și acum după execuția genială a fotbalistului clujean.
Tot în 2011, Oțelul a participat în premieră în grupele UEFA Champions League, unde a pierdut din păcate toate partidele. Trebuie remarcat, însă, efortul considerabil pe care cele trei adversare l-au depus pentru a scoate puncte cu formația gălățeană. Puțin a lipsit ca ambele manșe cu FC Basel să se termine la egalitate (1-2 în Elveția și 2-3 la București) sau ca duelurile cu lusitanii de la Benfica să se încheie fără goluri (0-1 la București și 0-1 în Portugalia). Doar Manchester United a reușit scoruri ceva mai convingătoare, dar asta nu înseamnă că ”diavolii” lui Ferguson au avut viață ușoară cu băieții lui Dorinel Munteanu. În tur, englezii au făcut diferența după două penalty-uri transformate de Wayne Rooney, iar pe Old Trafford unul dintre cele două goluri ale gazdelor a fost, de fapt, un autogol.
Câteva luni mai târziu, Munteanu pleca de la cârma Oțelului. Anul următor, în toamnă, Gabriel Paraschiv se despărțea la rândul său de echipa sa de suflet. Avea 35 de ani și s-a hotărât să facă pasul spre antrenorat. Așa că a semnat cu Flacăra Moreni, formația din orașul său natal, unde a și debutat ca fotbalist la finalul anilor `90. Cândva o echipă de Divizia A, participantă în Cupa UEFA, Moreniul (acum în Liga a III-a) încearcă să revină pe prima scenă sub bagheta omului care a căutat mereu perfecțiunea în fotbal. Poate că nu a reușit să o atingă pe gazon, lucru recunoscut chiar de el, dar își dorește foarte mult să spargă barierele de atunci în calitate de tehnician.
Gabi, cum e atmosfera la echipă pe timp de pandemie? Ai o metodă anume ca să păstrezi moralul ridicat în rândul jucătorilor?
Îți mulțumesc pentru ideea de a te gândi la mine în această perioadă grea. Mă bucur că încă nu am fost uitat de oamenii care se ocupă de sport și mi-ar place să vorbesc puțin despre ce se întâmplă la mine la echipă și despre sportul românesc în general. Îmi lipsește foarte mult atmosfera din cadrul echipei pe care o antrenez, îmi e dor de băieți, mi-e dor ”să-i chinui” la antrenament. În toată această perioadă țin legătura cu ei săptămânal, le trimit antrenamentul pe care trebuie să-l efectueze zilnic. La sfârșit se filmează, mi le trimit înapoi (filmările cu exercițiile realizate – n. red.) și așa putem spune că ne pregătim. Întradevăr, ne lipsește foarte mult atmosfera de pe stadion, ne lipsesc suporterii care ar trebui să fie alături de noi la fiecare meci, ne lipsește foarte tare până și atmosfera de la antrenamente. E o perioadă foarte grea, pe care nu am mai întâlnit-o până acum și, sincer, nu prea știm cum să o abordăm.
Ești unul dintre cei mai longevivi antrenori din România. Un mic Ferguson aș zice 🙂 Care e secretul acestei bune colaborări cu cei de la Moreni?
Sunt unul dintre cei mai longevivi antrenori din România pentru că am început foarte de jos, de la Liga a IV-a. Am întâlnit o persoană care are încredere în mine și în ceea ce fac, până acum ne-am înțeles foarte bine. Chiar se pricepe la fotbal, nu s-a băgat niciodată peste ceea ce am eu de făcut la echipă și îmi acordă în continuare credit.
E un obiectiv pentru tine să ajungi cândva cu Moreniul, echipa din orașul tău natal, în Liga 1?
Principalul obiectiv al meu vizavi de ceea ce se întâmplă la Moreni e să reușesc ceva special, adică să aduc undeva la 10.000 de oameni la stadion. Dacă voi reuși acest lucru, înseamnă că obiectivul meu la Moreni s-a îndeplinit. Va fi foarte greu de realizat, dar este o strategie pe termen lung. Sper să reușesc să o duc la capăt și, cu siguranță, dacă vom reuși să avem 10.000 de oameni la meci, e posibil să fim și în Liga 1.
Liga 1 o mai urmărești în prezent? Ce echipă te-a impresionat cel mai mult în acest sezon?
Sigur că urmăresc în continuare Liga 1. Este un campionat interesant, în care mi-aș dori să joace cât mai mulți jucători români, jucători tineri, pentru că sunt jucători de perspectivă în ligile inferioare, care nu prea cred că au șanse să joace în Liga 1.
Cum ți s-a părut parcursul CFR-ului în cupele europene cu Dan Petrescu?
A fost unul fantastic , este incredibil ce realizează acolo Dan Petrescu cu acel grup de jucători foarte puternic. Mi se pare o echipă foarte greu de bătut, așa cum sunt și au fost în general echipele antrenate de Dan Petrescu. Îmi aduc aminte că am întâlnit și ca jucător de câteva ori formații pregătite de dânsul și sunt, întradevăr, echipe care îți pun foarte mari probleme și sunt foarte greu de bătut.
Vorbeam mai sus de Ferguson, unul dintre marii tehnicieni ai lumii. Ai jucat împotriva lui Manchester United pe Old Trafford. Cum a fost atmosfera pe acel templu al fotbalului, împotriva unor jucători de top ca Rooney, De Gea și Valencia?
Despre meciurile din Champions League ce pot să spun? Sunt amintiri unice, amintiri care sunt închise undeva într-un seif al sufletului și, de câte ori le accesez, nu ai cum să nu-ți aduci aminte cu plăcere. Sunt, întradevăr, împlinirea unei cariere de fotbalist, pentru că e foarte greu să le (ajungi – n. red.) să le trăiești ca sportiv.
Sunt aproape 10 ani de când ai cucerit titlul cu Oțelul. Ce sentimente ai acum, știind că a trecut atâta timp de atunci?
Sper ca anul viitor să reușim să ne întâlnim cu toții, îmi doresc din tot sufletul să facem un meci demonstrativ, pentru că vârsta își va pune cu siguranță amprenta asupra noastră. Sper să-mi revăd cu drag toți colegii și tot staff-ul tehnic cu care am lucrat în acea perioadă. Sunt lucruri extraordinare pe care le-am făcut atunci. Nici acum încă nu-mi vine să cred că am reușit să câștigăm acel campionat, după un sezon fantastic, cu multă muncă și la sfârșitul căruia nu am știut să ne bucurăm cum am fi meritat.
Poți spune că acel campionat a fost cel mai frumos din cariera ta? Cum reușea Dorinel Munteanu să țină echipa unită?
Da, cu siguranță este cel mai frumos campionat din cariera mea. Dorinel Munteanu în acea perioadă era un antrenor foarte strict, un antrenor care a implementat rigurozitatea nemțească și care reușea să-și impună metodele de lucru, metode care la noi au prins. Multe dintre aceste metode le aplic și eu astăzi la echipa mea.
Ce înseamnă pentru tine faptul că gălățenii nu au uitat nici acum echipa fantastică din care ai făcut și tu parte?
Mă bucur foarte mult că am intrat în istoria Galațiului. Sunt un om foarte sensibil la astfel de lucruri, îmi plac foarte mult astfel de manifestări. Mă bucur din suflet că oamenii nu m-au uitat și, de ce nu, sper să le mai pot produce încă o dată măcar o bucurie de o asemenea măsură.
Mi-am amintit un episod mai vechi din cariera ta. Erai nemulțumit de evoluțiile tale și ai cerut o reducere de salariu. Cum ai deprins principii atât de înalte ca sportiv?
Educația pe care am primit-o a fost una sănătoasă. Cei șapte ani de acasă nu se uită niciodată. Chiar le mulțumesc părinților pentru că au reușit să-mi dea o educație aleasă, pe care aș vrea să o transmit și eu copiilor mei.
Dacă ar fi să faci o descriere despre jucătorul Gabriel Paraschiv, ce ai spune despre tine?
Un jucător capricios și care nu a demonstrat nici 70% din adevărata valoare pe care o avea atunci. Acesta e marele regret al carierei mele. Sper să demonstrez asta ca antrenor.
Gabriel Paraschiv a evoluat la Oțelul Galați în perioada 2006-2013, având 225 de apariții și 43 de goluri marcate. În 2008 a bifat o selecție în echipa națională a României.
*Acest material a fost publicat și pe www.looksport.ro.
No Comments