Interviu cu Adrian Sălăgeanu, sătmăreanul care a pus umărul la primul titlu al Oțelului: ”A fost un colectiv fabulos”. Care a fost cea mai neplăcută experiență din carieră și cum a ratat un transfer la CFR Cluj

Adrian Sălăgeanu (34 ani) este unul dintre componenții celei mai bune generații din istoria Oțelului Galați. În orașul de pe malul Dunării a înregistrat, de altfel, și cele mai mari rezultate din carieră.

În 2011, alături de o echipă fantastică – Branko Grahovac, Cornel Râpă, Milan Perendija, Sergiu Costin, Gabriel Giurgiu, Liviu Antal, Laurențiu Buș, John Ibeh, Gabriel Paraschiv, Gabriel Viglianti, Silviu Ilie, Marius Pena și alții – obținea Campionatul și Supercupa României. Al doilea trofeu venea după o finală cu Steaua, scor 1-0, disputată la Piatra Neamț.

Tot în 2011, Sălăgeanu participa cu ”oțelarii” în grupele Champions League. Pentru că stadionul din Galați nu îndeplinea criteriile Uefa, partidele de acasă s-au jucat pe Arena Națională din București. Oțelul a pierdut toate meciurile din grupă, dar la diferențe mici: 0-1 cu Benfica atât acasă, cât și în Portugalia, 0-2 în ambele dueluri cu Manchester United și 1-2, respective 2-3 cu FC Basel. La al doilea meci cu Basel, desfășurat pe Arena Națională, elvețienii au condus la pauză cu 3-0. După revenirea de la cabine, însă, echipa antrenată pe atunci de Dorinel Munteanu a avut o evoluție surprinzătoare. Gălățenii au redus din handicap prin Gabi Giurgiu și Liviu Antal, și puțin a lipsit ca partida să se termine la egalitate.

După experiența de la Oțelul, Adrian Sălăgeanu a fost aproape de un transfer la CFR Cluj. Se întâmpla în 2012, când ardelenii au câștigat al treilea titlu din istorie. Dar, în timp ce se îndrepta spre Cluj, fotbalistul sătmărean a aflat că CFR îl transferase pe Laszlo Sepsi. Sălăgeanu a ajuns, astfel, la FC Vaslui. Tot acolo s-a transferat și colegul său de la Galați, Liviu Antal. Împreună au dat piept cu Inter Milano, în play-off-ul Europa League. Italienii au câștigat cu 2-0 în prima manșă, iar returul de pe Giuseppe Meazza s-a terminat la egalitate, 2-2.

Cariera lui Adrian Sălăgeanu nu a fost încununată doar de moment bune, ci și de nenumărate încercări. Cele mai grele clipe le-a trăit în 2005, pe când juca la Gloria Bistrița. O hepatită agresivă i-a pus în pericol cariera și chiar viața, după cum relata chiar el într-un interviu acordat cotidianului Viața Liberă.

Echipa sa de suflet, Oțelul Galați, a luat-o de la zero în 2016, din liga a patra. La fel au procedat și alte echipe de tradiție din fotbalul românesc – Universitatea Cluj, Petrolul Ploiești, Farul Constanța – din cauza problemelor financiare. Anul trecut, Oțelul a promovat în Liga a treia, iar acum își propune să ajungă în eșalonul secund. Lupta din Seria 1 e extrem de strânsă. Fosta campioană a României este pe locul 3, cu 30 puncte, la 3 puncte în spatele liderului CSM Roman. Ieri, în startul returului, gălățenii au remizat în deplasarea de la Odorheiul Secuiesc, scor 0-0.

”M-am stabilit definitiv la Galați”

Adrian, lupta pentru promovare în Liga a treia e foarte strânsă din câte văd. Cu ce impresii ai rămas după turul de campionat?

Da, într-adevăr este și va fi până la finalul returului o luptă strânsă! După acest tur am rămas cu puține impresii, atât positive, cât și negative! Cea mai bună impresie mi-au lăsat-o oamenii de aici, cei care au resuscitat fotbalul gălățean! Au făcut și fac în continuare o treabă bună, însă trebuie să conștientizăm că fără ajutorul primăriei și al Consiliulul Județean ne va fi foarte greu în eventualitatea în care promovăm! La capitolul impresii negative, poate terenurile aproape impracticabile ale unor echipe.

Ce adversare te-au impresionat în mod special?

Dacă e să luăm după clasament, ar fi normal să spun că Aerostar, dar personal mi-au plăcut cei de la Miercurea Ciuc.

Ai revenit la Oțelul vara trecută. Ce te-a determinat să faci acest lucru?

Eu m-am stabilit definitv la Galați anul trecut și, după o discuție scurtă cu cei din conducerea clubului, am decis să pun umărul la îndeplinirea obiectivului echipei, anume la promovarea în liga a 2-a. Am găsit aici un proiect extrem de frumos și mai ales “curat”.

”După Oțelul am dat numai peste mizerii”

Ce schimbări ai găsit la echipă?

Păi, în primul rând de nivel, în al doilea rând de tot ceea ce înseamnă conducere, staff și jucători.

Îți lipsește fotbalul mare?

Sincer, finalul carierei mele mă face să nu îmi lipsească fotbalul mare! Poate am avut eu ghinion, dar după Oțelul am dat numai peste mizerii și mizerabili, și aici mă refer strict la conducători!!!

Din păcate, multe echipe de tradiție au luat-o de la zero, la fel ca Oțelul. De ce crezi că s-a ajuns aici?

Aș deranja cu siguranță dacă mi-aș spune pararea sinceră.

”Dorinel e un om fantastic”

La Galați ai înregistrat cele mai mari performanțe din carieră, cucerirea titlului, a supercupei României, apoi participarea în Champions League. Care a fost secretul acestor rezultate?

Muncă, disciplină, sacrificiu și, mai presus de aceste lucruri, un colectiv absolut fabulos!!!

Aceste performanțe le-ai înregistrat sub comanda lui Dorinel Munteanu. Cum te-ai înțeles cu el?

Munti este un om fantastic! Anii petrecuți în fotbalul nemțesc (la Wolfsburg și FC Koln – n. red.) și-au pus amprenta asupra gândirii și mentalității lui! Doresc oricărui fotbalist să aibă parte de un asemenea antrenor.

”Eram în drum spre Cluj, să semnez cu CFR, dar m-am întors”

Ați înfruntat pe FC Basel, Benfica și Manchester United în Liga Campionilor. Ultima era vicecampioana Europei. Din păcate, nu ați obținut nici un punct, dar meciurile au fost foarte strânse. Ce crezi că i-a lipsit echipei ca să obțină rezultate mai bune și ce meci ți-a rămas în minte cel mai mult?

Poate lipsa de experiență, dar cu siguranță și valoarea superioară a adversarilor.

În 2012 ai ajuns la FC Vaslui. Cine te-a convins să mergi acolo?

Eram în drum spre Cluj, să semnez cu CFR-ul. M-am întors, pentru că până să ajung la Cluj semnase Sepsi, care plecase de la discuțiile cu Vasluiul și, în câteva zile, am luat eu drumul Vasluiului.

La FC Vaslui a ajuns atunci și colegul tău, Liviu Antal. Ați înfruntat atunci pe Inter Milano, în play-off-ul Europa League. În tur a fost 0-2, dar în retur ați scos un egal. Cum ai trăit acele dueluri?

Meciurile din cupele europene sunt speciale! Am întâlnit adversari puternici, jucători de calibru și sunt mândru că pot spune că am jucat împotriva unor asemenea jucători!

”Regret că nu am ajuns să joc afară”

În 2005, când jucai la Gloria Bistrița, ai fost diagnosticat cu o hepatită foarte agresivă. Care au fost cauzele acelei probleme și cum ai trecut peste ea?

Cauzele nu le știu nici acum, sunt multiple variante, dar cu siguranță a fost perioada cea mai grea din viața mea. Am trecut peste ea cu ajutorul lui Dumnezeu și a familiei mele.

E un regret pentru tine faptul că nu ai jucat într-un campionat puternic din Europa?

Da, cu siguranță regret că nu am ajuns să joc “afară”, dar cel mai mult regret că am ales să merg la Vaslui, acolo a fost de domeniul SF-ului!!!

Ai avut, totuși, oferte de la cluburi importante din străinătate?

Nu pot să spun că au fost cluburi importante, dar au existat.

Dacă ai putea da timpul înapoi, ce ți-ai dori să schimbi?

Este o întrebare interesantă, probabil doar episodul Vaslui.

”Vreau să încep școala de antrenori”

Mai păstrezi legătură cu foștii colegi de la Oțelul, mă refer la cei din generația care a luat titlul în 2011.

Da, sunt stabilit la Galați, mă mai întâlnesc cu cei care sunt de aici, cu ceilalți mai puțin.

Unul dintre ei, Gabi Giurgiu, joacă la Universitatea Cluj, oraș unde locuiesc și eu.

Cu Gabi nu am vorbit de o perioada mai lungă, dar cu această ocazie îi transmit toate cele bune și lui, și familiei!!!

Cât timp crezi că vei mai juca?

Cat îmi va permite corpul și sănătatea.

Ce planuri ai după ce te vei lăsa de fotbal?

Mă voi axa pe Fitness, cumnatul meu are o sală, dar vreau sa încep și școala de antrenori sau preparatori fizici. Încă nu sunt hotărât care dintre ele mi s-ar potrivi cel mai bine.

Care e cea mai mare dorință a ta pentru viitor?

Să îmi văd copiii cum cresc sănătoși, să pot să ma bucur de ei cât mai mult timp și să câștig la loto. Glumesc, o zi minunată!

CV Adrian Sălăgeanu

Data nașterii: 9 aprilie 1983

Locul nașterii: Carei, județul Satu Mare

Înălțime: 1.78 m

Posturi: Fundaș stânga, Mijlocaș stânga

Echipa actuală: Oțelul Galați (2017 – prezent)

Numărul de pe tricou: 23

În trecut: Olimpia Satu Mare (2001-2004, 2015-2016), Gloria Bistrița (2005-2006), Dacia Mioveni (2006), Someșul Satu Mare (2006-2007), Oțelul Galați (2008-2012), FC Vaslui (2012-2014), ASA Târgu Mureș (2014), SV Moosbach (2016-2017)

Palmares: Campionatul și Supercupa României cu Oțelul Galați (ambele în 2011)

Palmares individual: Peste 100 de apariții în tricoul Oțelului, are și un meci în echipa națională de fotbal a României

Foto: zimbio.com