N-am spus-o până acum, dar faptul că am ajuns să lucrez în presă i se datorează și lui Cristian Țopescu. Când a început să comenteze meciuri (în anii 60), eu nici nu eram născut. În 1994, când naționala de fotbal a României obținea cea mai mare performanță din istorie (sferturile Campionatului Mondial), aveam doar 6 luni. Nu l-am cunoscut personal, dar pasiunea cu care comenta fiecare meci m-a inspirat. Am urmărit multe rezumate pe YouTube și atunci am știut că meseria de ziarist sportiv mi se potrivește cel mai bine.
Timpul, însă, nu iartă pe nimeni. Dispariția lui Didi Prodan, unul dintre jucătorii care au evoluat pentru România la Mondialul din SUA, m-a marcat profund. Azi, pe când mă aflam la redacție, am aflat că s-a dus și Țopescu. Avea 81 ani. Unii spun că a purtat noroc echipei naționale când se afla în cabina de comentariu. Eu știu un singur lucru, pe care l-am spus și mai sus: m-a făcut să îndrăgesc meseria de ziarist. M-a făcut să cred că poveștile din sport pot inspira și un om obișnuit. Rămas bun, Maestre!
”Datorită echipei României, în Statele Unite ale Americii și în întreaga lume sportivă s-a vorbit frumos despre România și despre români. Cu părere de rău, fotbalul, aici în America, a scris în istorie și un capitol care cu greu se poate uita. Retragerea definitivă a unuia dintre cei mai buni jucători din lume, argentinianul Diego Armando Maradona – suspendat a doua oară pentru consum de substanțe dopante – și uciderea unui jucător columbian de 27 ani (Andres Escobar – n. red.), pentru că suporterii echipei sale nu au putut primi o înfrângere sportivă cu demnitate. Într-un fotbal care otrăvește trupuri și care a ajuns să otrăvească și minți, nu mai e aproape nimic de comentat.” Cristian Țopescu, după România-Argentina 3-2, în 1994
Salut! Numele meu este Robert Popa și sunt un tânăr jurnalist în căutare de noi provocări. Lucrez în presă de patru ani și jumătate, perioadă în care am scris preponderent pe sport. Am o meserie în care îmbin utilul cu plăcutul. Să mergi la evenimente precum meciurile echipei naționale de fotbal în calitate de reporter, să intervievezi mari personalități din sport și să-ți vezi numele în ziar e un lucru extraordinar. E ceva care te motivează și, în același timp, care te responsabilizează. Am început să scriu încă de la 20 de ani, pe un blog personal. Primul ziar la care am colaborat este Presa Locală, unde am activat timp de aproape două luni în 2016. Din 6 iulie 2016 și până pe 8 ianuarie 2018, am fost redactor pe sport la Ziua de Cluj. În perioada 20 februarie 2017 - 29 mai 2017, am moderat emisiunea ZIUAlive, în fiecare luni, pe teme de sport. Am fost, de asemenea, colaborator al postului de radio Realitatea FM Cluj. Aici, în fiecare zi de luni, am participat la emisiunea 1 la 1, discutând tot despre sport, în perioada 18 iulie 2017 - 8 ianuarie 2018 :) În ianuarie 2018 am colaborat cu cei de la Gazeta Sporturilor. Această colaborare am reluat-o în 2019, cu ocazia unui material despre Ioan Onacă, singurul supraviețuitor al echipei Arieșul Turda din finala Cupei României 1961. Turdenii s-au impus cu 2-1 împotriva celor de la Rapid, după ce au revenit de la 0-1. Vreau să adresez mulțumiri redacției GSP pentru anii în care au implementat Jurnalisport, un proiect care oferea oricui posibilitatea să scrie la cel mai prestigios ziar de sport din țară. Din 23 ianuarie 2018 sunt reporter la Look TV. Pe parcursul anului 2019 am mai publicat materiale în revista Eita României, pe citynews.ro și casiansoneriu.ro. Tot în 2019 mi-am susținut lucrarea de licență în jurnalism cu tema ”Activitatea lui Miodrag Belodedici, reflectată în presă”. Lucrarea am publicat-o anul acesta, la editura Accent.
No Comments