● Fotbalul românesc încă deplânge dispariția lui Mircea Lucescu, un om care a pus sportul mai presus decât propria sa viață. Da, e admirabil să vezi cât sacrificiu poate depune cineva în ziua de astăzi, având în vedere că au fost și vor fi oameni care visează la succes fără să depună un efort corespunzător. Dar rămâne întrebarea: Cât de departe poți merge cu sacrificiul?
Pe George Stanca l-am văzut prima dată la televizor. Numele său nu îmi spunea nimic în acel moment. Eram mai mic, ce e drept. Mai târziu, pe la începutul lui 2016, căutam oameni care l-au cunoscut sau care au date despre George Mihalache. Cel din urmă a lucrat mulți ani la Teatrul ”Constantin Tănase”, dar a scris și multe cărți cu tematici sportive. Voiam să realizez o lucrare despre viața sa. Și am dat pe internet de Octavian Pescaru, un comentator de box. Nu avea informațiile de care aveam nevoie, dar m-a sfătuit să discut cu George Stanca. Și mi-a dat adresa sa de mail.
N-am spus-o până acum, dar faptul că am ajuns să lucrez în presă i se datorează și lui Cristian Țopescu. Când a început să comenteze meciuri (în anii 60), eu nici nu eram născut. În 1994, când naționala de fotbal a României obținea cea mai mare performanță din istorie (sferturile Campionatului Mondial), aveam doar 6 luni. Nu l-am cunoscut personal, dar pasiunea cu care comenta fiecare meci m-a inspirat. Am urmărit multe rezumate pe YouTube și atunci am știut că meseria de ziarist sportiv mi se potrivește cel mai bine.