Ca o negură de smoală, nepătrunsă de nicio fâșie de lumină, sunt meciurile din Liga Națiunilor. Nemăsurate, nesfârșite, neinteresante. Revoluția pe care o propunea această reuniune fotbalistică pe clase nu se materializează, îndemnul copleșitor la progres rămâne un refren neatrăgător, entuziasmul intens, consolidat cu o zvâcnire înfrigurată în piept devine rapid o dezamăgire care ne face să ne pierdem dorința de a mai urmări meciurile.
Meciuri care vor fi uitate la prima geană a somnului, când nu-ți mai amintești ce e adevărat și ce nu. Eu, spre exemplu, am o vagă impresie că Portugalia a câștigat prima ediție de Liga Națiunilor (după 1-0 cu Olanda, într-o finală disputată pe 9 iunie 2019; unicul marcator, Gonçalo Guedes, a adunat 32 de selecții și 7 reușite la prima reprezentativă în perioada 2015/2022, iar în prezent este legitimat la Wolverhampton, în Premier League – n. red.). Nu știu dacă așa e. Pe celelalte nu le știu sigur și nici nu vreau să le caut. De ce? Pentru că, dacă nu le țin minte, înseamnă ca nu au prezentat interes. Știu însă că sunt mulți urmăritori de fotbal în aceeași situație.
Noi, românii, ne bucurăm că batem niște amărâți la niște scoruri mai mari, scoruri pe care nu le-am mai avut demult. Paradoxul naționalei este că nea Mircea (la 79 de ani – n. red.) reprezintă viitorul. Aplauze frenetice pentru victoria din Cipru. Pușcaș pe călcâie în fața presei care îi bagă alunecări degeaba. A avut momentele lui în trecut, cred că încă mai poate juca fotbal, nu știu de ce se face atâta caz.
Alibec își ceartă colegii aiurea, nu cred că vrea cineva să joace cu el, Bîrligea dă cam 6 – 7 goluri pe sezon la echipa de club, Louis Munteanu trăiește din câteva execuții și asteaptă adânci reverențe (respect, considerație, stimă – Dex.ro).
Probabil vom câștiga în Lituania (ceea ce s-a și întâmplat; Lituania a condus, dar tricolorii au revenit printr-un penalty transformat de Răzvan Marin și un contraatac finalizat de Denis Drăguș; gazdele erau cât pe ce să egaleze pe final, dar elevii lui Il Luce au rezistat și au obținut a 4-a victorie din 4 meciuri cu actualul selecționer pe banca tehnică; precizăm că acest editorial a venit pe adresa redacției înaintea partidei cu Lituania – n. red.), probabil în viața în care voi fi milionar voi vizita Vilniusul, pare un oraș interesant.
Cel mai probabil, ploaia va avea darul să adoarmă partida și pe noi pe canapele, trebuind să ne plesnim obrajii până la sânge ca să rămânem treji și cu ochii injectați de pofta mistuitoare, dar nesatisfăcută de a vedea și noi un fotbal de calitate.
Cam asta e Liga Națiunilor, o găselniță de marketing care vinde doar bilete pe stadion necunoscătorilor ce vor poze pentru social media și care nu face altceva decât să crească inflația de meciuri, care oricum erau prea multe. Acum, uneori sunt imposibil de suportat, chiar până la o senzație repulsivă.
Adrian Stamate
Foto: Facebook / Echipa Națională de Fotbal a României
2 Comments
Senzația de repulsie se resimte la microbiști. Se încearcă crearea unei struto- cămile, a unui Turn Babel dedicat fotbalului.
Supradoza de fotbal poate avea efecte drastice, pentru ca, din pacate, ce e prea mult strica. Oricum fotbalul a rezistat si inca rezista la un nivel bun de apreciere, insa cine stie pentru cat timp. Un exemplu este baseball-ul american, care a scazut mult in preferintele americanilor, fata de perioada lui de glorie, probabil prin anii 50-60-70 ai secolului trecut.