Câteodată mă întreb cum gândesc oamenii responsabili în fotbal, cei care iau unele decizii pe care toată lumea care știe cât de cât fenomenul le vede greșite. Cum ar fi sa îl aduci pe Ilie Stan la Buzău și să te astepți să eviți retrogradarea? Ar fi probabil la fel ca atunci când cei de la FC Argeă l-au adus pe Vintilă în sezonul barajului cu Dinamo.
Acum ceva timp, acum ceva mai mult, pentru că vremea zboară, am scris câteva rânduri despre Pancu în legătură cu ce declarase despre experiența sa cecenă. Ceva despre raportul bărbat – femeie din acel teritoriu de religie islamică. Toată lumea se cam inflamase la adresa lui fără să aibă dreptate, pentru că el spusese doar ceea ce observase acolo. Nu că ar conta părerea pe care o am eu.
Ca o negură de smoală, nepătrunsă de nicio fâșie de lumină, sunt meciurile din Liga Națiunilor. Nemăsurate, nesfârșite, neinteresante. Revoluția pe care o propunea această reuniune fotbalistică pe clase nu se materializează, îndemnul copleșitor la progres rămâne un refren neatrăgător, entuziasmul intens, consolidat cu o zvâcnire înfrigurată în piept devine rapid o dezamăgire care ne face să ne pierdem dorința de a mai urmări meciurile.
