O dezarmare, un egal cât o înfrângere care ne încearcă nervii fără niciun pic de subtilitate. Ai noștri, aplecați ca niște trestii ce formează o armată de apărare incapabilă să facă față suflului temperamental al inamicului. Un zeu răuvoitor a înclinat terenul spre poarta noastră, iar hoarda de urmași ai lui Itzhak ne-a făcut să uităm că jucăm cu o echipă mult mai slab cotată decât a noastră.
Întrebarea: În celelalte meciuri din grupă, Israel a avut ghinion și noi noroc? Sigur că da, încă o “victorie” ca asta și s-a ales praful de această campanie (de calificare la Euro 2024 – n. red.).
Visele pe care le prinsesem în năvod au început să se strice, acum ne apar ca niște coșmaruri în care arătăm ca un bufon la curtea regelui, pe care îl paște la fiecare pas împiedicat o pedeapsă câinească. Cum ai putea să cucerești orașul când esti îmbrăcat în confuzie și plin de gunoaie pungite? Nu poți, psihoza epidemică a calificării de care sufeream începe să se dilueze, un vin care ajunge o zeamă bahlită.
Singura constanță e că avem un traseu sigur în jos. Se spune că, dupa suplimentarea locurilor la Campionatul European, numai cine nu vrea nu se califică. Nimic mai fals, ne dorim asta cu orice pret, doar că nu este nimeni care să ne vrea arginții. Așa că s-ar putea sa rămânem acasă, ca un copil capricios care își schimbă starea în funcție de decor și pe care părinții îl pedepsesc cu izolarea intr-un spațiu familial. Acasă, la televizor.
Nu sunt și nu am fost împotriva lui Burleanu (președintele Federației Române de Fotbal din 2014 – n. red.), deși în adâncul ființei lui hălăduiește un suflet de conspirator, veșnic cu ochii în patru la cei care ar putea sa îi amenințe rolul din rânduiala pe care a creat-o. Cu asta se ocupă, în loc să încerce să schimbe ceva. Cum ar fi antrenorul, pentru că nu este posibil să nu poți lega câteva pase împotriva Israelului.
Ne apărăm renumele fotbalistic, atata cât este, cu o echipă de sclifosiți în izmene, care arată de parcă ieri s-au văzut prima data. Degeaba blestemăm posedați de spirit răzbunător, e doar un gâjâit ce iese din boxele aninate pe structura Arenei Naționale. Ar suna mai bine un fragment de filosofie de inspirație manelistică. În genul:
“Dujmanii” mă urăște, ura lor tot crește,
“Dujmanii” mă urăște, dar ei nu gândește.
O tânguire cu un strop de superioritate la adresa agresorilor. Aștept ca cei responsabili să ne explice cum au de gând să iesim din această derivă ezoterică.
Foto: Facebook / Echipa Națională de Fotbal a României
Adrian Stamate
1 Comment
Nu înțeleg de ce Israelul este mai slab cotat. Au jucători pe la Tottenham, Celtic