EDITORIAL | Povestea României la Euro U21

“Cei care au purtat coroana nu trebuie să supraviețuiască niciodată pierderii ei”, spunea c-un strop de vanitate ardeiată basilisa Teodora, soața lui Iustinian.

Plini de spini dintr-o grădină de roze, ne întrecem în diatribe (critici violente; pamflet – DEX.RO) la adresa “micii naționale”. Ne simțim de parcă am pierdut coroana și ar trebui să ne îndreptăm spre cele veșnice. Dar ce să vezi? În ciuda credinței noastre că ne-am înnobilat peste noapte ca popor, rezultatele sunt aproape aceleași ca cele dintotdeauna. La “cei mici” mă refer.

Exceptând campania bună din 2019, în gândurile singurătății mele, mi-am adus aminte de organizarea Campionatului European de tineret din 1998. Era un altfel de sistem, cu 8 echipe și două tipuri de meciuri: unele eliminatorii și altele de clasament. Repetând ca un pedagog surd, câte echipe au fost? Opt! Pe ce loc am ieșit? Vă spun tot eu: performanța livrată la domiciuliu de naționala “mică” atunci a fost locul opt, adică ultimul. Nu am bătut pe nimeni, în condițiile în care echipa de atunci era formată din jucători care au făcut carieră în Liga 1, mulți dintre ei având cel puțin o selecție ulterioară și în “naționala mare”.

Portari: Bogdan Lobonț (Rapid București), Tiberiu Lung (Universitatea Craiova)

Fundași: Cosmin Contra (Dinamo București), Erik Lincar (Steaua București), Iulian Miu (Steaua București), Adrian Iencsi (Rapid București), Cornel Frăsineanu (Universitatea Craiova), Marius Iordache (Universitatea Craiova)

Mijlocași: Mihai Tararache (Dinamo București), Florentin Petre (Dinamo București), Cătălin Hîldan (Dinamo București), Ionuț Luțu (Universitatea Craiova), Eugen Trică (Universitatea Craiova), Cătălin Liță (Național București), Cătălin Munteanu (Steaua București), Laurențiu Reghecampf (Steaua București), Robert Vancea (Universitatea Craiova)

Atacanți: Ionel Dănciulescu (Steaua București), Adrian Mihalcea (Dinamo București), Cristian Ciocoiu (Steaua București).

Ăsta a fost lotul selecționat și antrenat de Victor Pițurcă pentru acel turneu. Jucătorii au avut toți cariere bune în Liga 1: Dănciulescu, Mihalcea sunt două dintre simbolurile lui Dinamo, Lobonț, Contra, vârfurile acelei generații, Iencsi, Petre, Cătălin Munteanu, jucători ce cochetau în permanență cu echipa națională, Reghe în Bundesliga, Trică la CFR în ultima parte a carierei. Jucători buni, care au reușit să piardă toate meciurile pe care le-au disputat.

Nu am avut tradiție niciodată pentru jucători tineri care să rupă norii, nu am avut nici pentru ceilalți. Nu suntem o nație cu ADN fotbalistic, de cele mai multe ori întâmplarea ne guvernează performanțele în acest sport, ca această destul de probabilă calificare la Euro 2024.

Cu toate tarele lor, eu cred că s-a încercat să se realizeze maximul. Atât s-a putut. Haideți să lăsăm investițiile, mentalitatea, pregătirea juvenilă, mâncarea, băutura, drogurile, cluburile, fițele, femeile, tatuajele, hainele, frezele. Scuzele nu ne vor ajuta niciodată.

Adrian Stamate