Editoriale

EDITORIAL | Povestea Ligii Națiunilor

Încă de la înființare, mi s-a parut că această competiție artificială poate fi caracterizată printr-un singur cuvânt: inflație.

Inflația înseamnă, din ce înțeleg eu, o scădere a puterii de cumpărare prin tipărirea unor bani de care populația nu are, de fapt, nevoie. Oare chiar aveam nevoie de meciurile astea? Oare prin atâtea competiții create din dorința de expunere mai mare, nu ajungem, ca și în cazul banilor, la o devalorizare a fotbalului?

Pentru că în multe momente am început să cred asta, deși nu îmi imaginam. În perioada liceului, trăiam fotbalul săptămânal printr-un meci de Liga 1, două meciuri de UEFA Champions League și emisiunea Eurogoluri, care era luni seara pe Eurosport. Atât. De aici știam tot ce mișcă în fotbalul european.

Acum sunt prea multe meciuri, ai de unde alege, însă parcă nu mai este același entuziasm. Clipa aceea măreață din preajma începerii unui meci parcă nu mai este atât de fermecătoare. La fel de adevărat este că în aceste zile avem foarte multe tipuri de distracție, atâtea posibilități de entertainment, încât este posibil ca pasiunea pentru fotbal să se fi diluat. Spun asta pentru că toți tinerii cu care interacționez răspund invariabil la întrebarea: “Cu ce echipa tii?” cu “Nu mă uit la fotbal.”

Sper să fie doar la noi în țară această tendință, până la urmă nu am fost niciodată o nație fotbalistică. Poate unul dintre motivele pentru care nu se mai urmărește fotbalul este și inflația asta de meciuri. Nu cred că mai aveam nevoie de încă o competiție europeană, cu atât mai mult una în acest format.

Intotdeauna aș prefera să văd un meci în care pierdem cu Franța, Anglia, Spania, decat meciurile fade (traducere din limba engleză: a decolora, a scădea, a se ofili – n. red.) pe care le jucăm cu alți neputincioși de valoarea noastră. Fotbalul și sportul în general ar trebui să însemne să îți poti măsura puterile cu toată lumea, chiar dacă nu sunt egale.

Fotbalul este, sau mai bine zis era, frumos pentru surprizele pe care le furniza, iar acest tip de format face acest lucru imposibil. Poate era mai interesant un sistem eliminatoriu, în care se mai putea strecura câte o echipă sau mai multe care în mod cert ar mai fi crescut interesul. Singurul lucru bun la această ediție este calificarea Croației în finală (după un 4-2 în fața Olandei – n. red.). Nu pentru că ar fi o surpriză neapărat, ci pentru că este singura țară din fostul bloc comunist care mai ține steagul sus. Restul s-au ascuns printre betoanele sovietice și cred că vor mai rămâne acolo mult și bine.

P.S. Din păcate, Croația nu a reușit să depășească complexul finalelor (în 2018 a pierdut finala Campionatului Mondial în fața Franței – n. red.) și a semifinalelor pierdute, este o echipă care este mereu aproape de succes, dar care se sperie tot timpul de el (Croația a pierdut la penalty-uri finala Ligii Națiunilor cu Spania, 4-5, după ce la finalul celor 120 de minute de joc, scorul a fost 0-0 – n. red.).

Foto: captură youtube

Adrian Stamate

Previous Post Next Post

6 Comments

  • Reply Petru iunie 21, 2023 at 7:40 am

    O cauza a faptului ca, mulți tineri nu se uita la fotbal este: industrializarea fotbalul ui. De exemplu, Manchester City a fost penalizata de 100 de ori în 9 ani de zile, pricina fiind fair-play-ul financiar

    • Reply Robert Popa iunie 21, 2023 at 7:47 am

      Te salut. E foarte adevărat ce spui. Nu e normal ca unele echipe să poată cumpăra tot ce este valoros, să ofere niște salarii incredibile, pe care alte echipe nu și le pot permite, iar altele să fie în faliment, să aibă restanțe salariale și tot așa. E un mare dezechilibru. Și atunci, e clar că echipele mai mici nu prea mai au cum să aspire la fazele superioare ale unei competiții internaționale sau la un trofeu într-un campionat de top. E o emisiune mai veche pe youtube, cu Ioan Chirilă, unde amintește că naționala României a primit de la un impresar 100 de dolari pentru calificarea la Mondialul din Mexic. 100 de dolari. Împărțiți la toți jucătorii, îți dai seama ce puțin rămânea pentru fiecare. Acum vorbim de milioane, zeci și sute de milioane. E o competiție la nivel financiar și mai puțin la nivel fotbalistic. Din păcate!

      • Reply Petru iunie 21, 2023 at 10:59 am

        Sunt și foști mari jucători de fotbal care au ales sa nu se uite la meciurile de fotbal. Exemplu este Tevez, dar era și un fost internațional german, îmi scapa numele, care a ales sa nu se uite la fotbal. Asemenea chestiuni trebuie sa deie de gândit.

        • Reply Robert Popa iunie 21, 2023 at 11:07 am

          Internațional german? Oare Matthaus? Sau Beckenbauer?

          • Petru iunie 21, 2023 at 12:37 pm

            Alt nume cunoscut din perioada anilor 80-90. Nu îmi aduc aminte.

  • Reply Escorte august 14, 2023 at 1:13 pm

    Un articol interesant!

  • Leave a Reply