EDITORIAL | Dinamo – Botoșani. Cronică discutabilă

Parcă un milion de brațe unduitoare erau aseară pe Arcul de Triumf, mișcându-se ritmic în acompaniament de creiere zgomotoase pentru echipa Dinamo.

Dinamo, care încerca să obțină prima victorie de la Învierea in Liga 1 (revenirea în prima ligă mai precis – n. red.), după ce a primit suflul plin de har al eroului ei, antrenorul Ovidiu Burcă. Până la urmă, a obținut-o în minutul 90 plus ceva (nu sunt de acord cu prelungirile extinse, nu sunt determinante decât rareori în deznodământul unui meci, singurul efect pe care îl pot avea este creșterea accidentărilor musculare din cauza suprasolicitarii; totuși, se joacă o ora și jumătate), dar Dinamo pare încă prizoniera unui destin amăgitor. Nu se poate menține în prima divizie doar cu amintirea unor vechi cântece din seri de toamnă, dorința de victorie, susținerea extraordinară a fanilor. Acest dinamism de împrumut nu poate aduce decât rezultate meteorice.

A avut un adversar slab (pe FC Botoșani, care a ajuns pe ultimul loc, fără nicio victorie; Oțelul e a doua echipă care nu a bătut pe nimeni – n. red.), poate cea mai slabă echipă din acest start de sezon, care se anunță fatal pentru mulți antrenori (Cristiano Bergodi la Rapid, poate și Dorinel Munteanu la Oțelul; despre Toni Petrea s-a scris că s-a despărțit de ”U” Cluj, iar Eugen Neagoe e plecat de ceva timp de la Universitatea Craiova – n. red.). A arătat ca un meci de box (meciul Dinamo – Botoșani 1-0 – n. red.) între un pugilist bătrân, care încă mai are speranța puterii și unul tânăr, madiocru, dar cu inima arzândă. Un meci cețos, un vid iluminat doar de cateva ori la puținele ocazii ale lui Dinamo, care a fugit ca un copil pe câmpuri căutând flori, în timp ce Marius Croitoru privea îngrozit din fundul băncii cum cota și capitalul său de încredere se pierde pe marile bulevarde din jurul stadionului.

Dinamo respiră, dar mai e mult pana departe. Thomas a Kempis, călugărul, spunea: “Pleci la drum plin de bucurie și te întorci plin de tristețe”. Sper să nu fie adevărată această frază în cazul lor, pentru că fotbalul nostru ar fi mai sărac fără ei, ar stărui niciunde și ar trăi din eliminările la mustață care se prefigurează în “puternica” Europa Conference League.

Botoșaniul arată ca un bătrân care meditează și se trezește surprins la sfârșitul meciului printre scaune rupte, cu estetica pierzaniei după el, cu un potențial tragic enorm.

Cum s-ar spune în limbaj de lemn: “a fost un meci disputat, între două echipe puternice, un meci de uzură în care Dinamo și-a dorit mai mult victoria și a reușit-o pe final, după o incursiune marcă înregistrată deja a noului idol din Ștefan cel Mare, Dennis Politic”.

Adrian Stamate