SPECIAL | Un reportaj pe care de mult timp îmi doream să-l realizez. Dialog cu profesorul Cristian Pustai: despre fotbal, poezie, muzică folk și învățământ

Nu ascund faptul că am un respect deosebit pentru antrenorul Cristian Pustai, un personaj atipic pentru fotbalul nostru, pentru societatea românească, atipic deoarece dumnealui nu este doar un antrenor care a realizat unele performanțe excepționale fără să dispună de resurse financiare mari și de jucători de cea mai mare valoare, ci și un om care îi dă culoare acestui sport prin faptul că promovează cultura, poezia, științele exacte, le îmbină atât de frumos încât ne-am dori cu toții să avem mai mulți antrenori ca el în România.

Așa că am căutat să realizez un reportaj despre omul, antrenorul și totodată matematicianul Pustai. L-am cunoscut în 2017, am avut ocazia să discut mai mult cu dumnealui în 2018, dar primul interviu exclusiv l-am realizat abia în acest an, pe 10 iulie mai precis.

Am făcut rost de număr pe 3 februarie, cu ajutorul unui bun prieten, căruia îi mulțumesc din nou pe această cale. Apoi, după vreo 2 săptămâni l-am sunat pe actualul antrenor al Ceahlăului Piatra Neamț (cu care a promovat în Liga a 2-). A răspuns și m-a rugat să-i spun în scurte cuvinte motivul pentru care l-am contactat. Se afla în timpul unei ședințe de pregătire. A rămas să-l sun într-o ediție a emisiunii Cluj Live Sport, dar, din păcate, nu a mai putut onora invitația, deoarece în ziua respectivă (într-o după amiază de sâmbătă a lunii februarie) se afla încă pe drum după un amical al echipei și nu avea semnalul prea bun.

Am abandonat planul pentru o perioadă mai îndelungată, dar, când am aflat că echipa sa își va ține cantonamentul de vară la Brașov, unde urma să-mi petrec și eu concediul, l-am contactat din nou. Data interviului am stabilit-o efectiv într-un apel telefonic, pe când mă aflam într-un autobuz care mergea la Poiana Brașov. Era 9 iulie. Pustai îmi recomanda să facem interviul spre sfârșitul săptămânii, dar eu urma să mă întorc la Cluj-Napoca pe 11 iulie, așa că a acceptat să discute cu mine în ziua următoare, la Săcele, un orășel din apropierea Brașovului, unde se cazase echipa.

Marea provocare nu a fost documentarea interviului, pentru că știam deja ce teme vreau să abordez, ci cum să ajung acolo. Nu găseam pe internet niște informații clare legate de transport. Dar, după mai multe ore în care am fost efectiv în ceață, am primit sugestii de la antrenorul Vasile Solomon, care este brașovean și cunoaște bine locurile, dar și de la primăria din Săcele, care mi-a răspuns la un e-mail.

Prin urmare, am luat, în jurul orei 12:15, un autobuz din stația Poienelor din Brașov (un bilet cu 2 călătorii a costat 6 lei). Vreo 20 de minute a durat călătoria cu autobuzul. După ce am coborât, am mai mers pe jos 10 minute până la Hanul Mureșenilor, unde se afla echipa Ceahlăul. Pustai mă aștepta la ora 13:30, dar eu am ajuns cu peste 30 de minute mai devreme. Când l-am anunțat, încă era la masă, dar mi-a spus să-l aștept, apoi vom vorbi.

Am mers la recepție, le-am spus că îl aștept pe domnul Pustai, iar angajații pensiunii au fost foarte amabili. M-au invitat să mă așez unde doresc. Ba chiar m-au întrebat încă o dată dacă Pustai știe că vin, pentru a nu-l aștepta degeaba. După puțin timp, Pustai a apărut. Am fost surprins că mă recunoaște, deși nu mai vorbisem cu dumnealui față în față din 2018, în septembrie, când era director tehnic la Gaz Metan Mediaș.

Am convenit ca interviul să-l facem afară, deoarece înăuntru era muzică. L-am întrebat cam cât timp are la dispoziție, deoarece știam că nemțenii vor juca un amical în ziua respectivă. Mi-a spus că echipa trebuie să plece la ora 15:00. Inițial, mi-a spus că nu va putea vorbi cu mine mai mult de 5 minute. Până la urmă, dialogul a durat în jur de 13 minute. Pustai a fost amabil, poate și datorită subiectelor discutate.

La final, mi-a acordat două autografe, pentru niște cunoștințe. Unul dintre autografe l-a dat pe o carte de poezii scrisă de Marin Sorescu, Efectul de piramidă. A rămas impresionat când a văzut-o. Vă invit să vizualizați întregul reportaj pe Cluj Live Sport, dar, dacă vă grăbiți, eu vă las aici câteva declarații.

Despre împlinirea a 12 ani de când a eliminat-o pe Mainz cu Gaz Metan, respectiv 10 ani de la calificarea în grupele Europa League cu Pandurii Tg. Jiu: ”Mai primesc imagini de la acele evenimente. (Îmi dau – n. red.) o stare de bine, de bucurie, de tristețe că trece timpul. Important e că acele lucruri au fost făcute cu inima, cu sufletul, cu două echipe frumoase și care au rămas și vor rămâne, probabil, în istoria celor două cluburi, care parcă au aceeași soartă (au dispărut – n. red.)”.

Despre pasiunea pentru muzica muzica folk și poezie: ”Da, îmi place (să merg la festivale de folk; amintim că invitatul nostru a fost un admirator al fenomenului Cenaclul Flacăra – n. red.). În ultima vreme, nu am reușit pentru că a fost o situație destul de grea la Ceahlăul, cu multă muncă, dar, nu neapărat, dacă te duci la un festival, nu ai munci la fel de bine, dar e o problemă că nu am avut vacanță. Am avut doar 12 zile. Mă duc la spectacole folk dacă e chiar în Piatra sau pe lângă, la Bacău, la Gura Humorului. Mai fug așa, mai evadez. Dar, deocamdată, cam rar. Îi doresc sănătate și mulți ani lui Vasile Șeicaru (care a împlinit 72 de ani chiar în ziua interviului – n. red.). Am crescut cu Cenaclul, îmi plac cântecele, îmi place poezia, ca un om născut în 1967. Am avut, nu pot să zic, o copilărie sau o tinerețe urâtă, din contră. Poate nu aș schimba tinerețea sau distracția celor de acum cu modul în care ne duceam noi. Acolo unde era o chitară, se făcea un chef frumos. Aveam, parcă, mai multe de spus între noi. Acum, pe whatsapp și pe alte rețele de socializare, chiar dacă sunt la o jumătate de metru, vorbesc prin telefon. Noi vorbeam prin cântece, prin poezie. Dar, fiecare generație (cu obiceiurile ei – n. red.)”.

Despre condiția profesorilor în ziua de astăzi: ”Nu numai că nu e respectată (meseria de profesor – n. red.), nu e nici plătită, e foarte (greu – n. red.). E o stare…Bine, cred că totuși matematica și profesorii de matematică încă sunt respectați, pentru că este o materie necesară pentru tot felul de examene. Dar, munca profesorului nu e răsplătită și asta e foarte dureros. A fost și această grevă (din învățământ – n. red.). Nu vreau să intru în politici, în polemici, dar susțin în totalitate cauza profesorului.”

Cristian Pustai a mai spus că marele său vis în fotbal ar fi să câștige și un trofeu. De asemenea, a explicat că poeziile pe care le recita în a doua jumătate a sezonului 2017/2018 (Invictus – William Ernest Henley, Emoție de toamnă – Nichita Stănescu, Lied vechi de dragoste – Adrian Păunescu și multe alte poezii) erau o dedicație pentru Ioan Aloman (decedat în vara anului 2017), un bun prieten de-al său, căruia îi promisese că va spune poezii în conferințe la fiecare victorie a echipei. În acel sezon, Gazul a avut probleme, și Pustai nu se aștepta să câștige prea multe meciuri, având chiar o perioadă de 6 luni fără victorie în Liga 1. Totuși, a reușit să redreseze clubul și l-a salvat de la retrogradare. Nu în ultimul rând, a specificat faptul că vrea să mai antreneze încă 7, 8 sau chiar 10 ani, dar nu a exclus nici varianta de a reveni la un moment dat la catedră. După cum se știe, Pustai a predat matematică.

Vă invit să citiți și materialele lui Cristian Pustai de pe site-ul său, unele filosofice am putea spune.