30 iunie 1998 a însemnat sfârșitul unei perioade glorioase din istoria fotbalului românesc. Echipa națională disputa ultima ei partidă la un Campionat Mondial.
Tricolorii visau la un nou sfert de finală, așa cum se întâmplase în America cu patru ani înainte. Aveau și motive să creadă în realizarea unui asemenea obiectiv. Hagi, Popescu, Moldovan, Dan Petrescu și ceilalți coechipieri au terminat grupa fără înfrângere (o premieră în istoria participărilor primei reprezentative la Cupa Mondială). Succesele obținute în fața Columbiei (1-0, gol Adrian Ilie) și Angliei (2-1, goluri Viorel Moldovan și Dan Petrescu), plus remiza cu Tunisia (1-1, gol Moldovan) au dat o notă de optimism milioanelor de suporteri care stătau cu sufletul la gură în fața televizoarelor.
Pentru un loc în sferturi, selecționata pregătită de Anghel Iordănescu trebuia să treacă de Croația, națională calificată pentru prima dată la Mondial după destrămarea Iugoslaviei. Visul tricolorilor s-a destrămat însă înainte de pauză, când oaspeții au obținut o lovitură de pedeapsă, unde atacantul Davor Šuker (Real Madrid) nu i-a dat nicio șansă lui Bogdan Stelea. România părăsea competiția supremă din sportul rege, iar astăzi s-au împlinit 22 de ani de la ultimul ei contact cu fotbalul mondial.
După cinci ediții ratate (2002, 2006, 2010, 2014 și 2018), adevărata întrebare nu e când ne vom califica din nou, ci cum putem reveni la acel nivel? Dacă mâine am juca la Cupa Mondială, suntem pregătiți pentru o participare decentă? Și asta înseamnă măcar o victorie și un egal, ca să nu mai vorbim de accederea în fazele eliminatorii. După 22 de ani, vorbele lui Hagi sunt tot mai evidente: ”Succesul nu se obține, el trebuie construit”. Faptele rămân marea problemă, pentru că vorbele și promisiunile sunt lucruri de care nu vom duce niciodată lipsă.
Foto: Twitter Croatia National Football Team
No Comments