22 de ani de la ultimul contact al României cu fotbalul mondial
30 iunie 1998 a însemnat sfârșitul unei perioade glorioase din istoria fotbalului românesc. Echipa națională disputa ultima ei partidă la un Campionat Mondial.
Tricolorii visau la un nou sfert de finală, așa cum se întâmplase în America cu patru ani înainte. Aveau și motive să creadă în realizarea unui asemenea obiectiv. Hagi, Popescu, Moldovan, Dan Petrescu și ceilalți coechipieri au terminat grupa fără înfrângere (o premieră în istoria participărilor primei reprezentative la Cupa Mondială). Succesele obținute în fața Columbiei (1-0, gol Adrian Ilie) și Angliei (2-1, goluri Viorel Moldovan și Dan Petrescu), plus remiza cu Tunisia (1-1, gol Moldovan) au dat o notă de optimism milioanelor de suporteri care stătau cu sufletul la gură în fața televizoarelor.
Pentru un loc în sferturi, selecționata pregătită de Anghel Iordănescu trebuia să treacă de Croația, națională calificată pentru prima dată la Mondial după destrămarea Iugoslaviei. Visul tricolorilor s-a destrămat însă înainte de pauză, când oaspeții au obținut o lovitură de pedeapsă, unde atacantul Davor Šuker (Real Madrid) nu i-a dat nicio șansă lui Bogdan Stelea. România părăsea competiția supremă din sportul rege, iar astăzi s-au împlinit 22 de ani de la ultimul ei contact cu fotbalul mondial.
După cinci ediții ratate (2002, 2006, 2010, 2014 și 2018), adevărata întrebare nu e când ne vom califica din nou, ci cum putem reveni la acel nivel? Dacă mâine am juca la Cupa Mondială, suntem pregătiți pentru o participare decentă? Și asta înseamnă măcar o victorie și un egal, ca să nu mai vorbim de accederea în fazele eliminatorii. După 22 de ani, vorbele lui Hagi sunt tot mai evidente: ”Succesul nu se obține, el trebuie construit”. Faptele rămân marea problemă, pentru că vorbele și promisiunile sunt lucruri de care nu vom duce niciodată lipsă.
Salut! Numele meu este Robert Popa și sunt un tânăr jurnalist în căutare de noi provocări. Lucrez în presă de cinci ani, perioadă în care am scris preponderent pe sport. Am o meserie în care îmbin utilul cu plăcutul. Să mergi la evenimente precum meciurile echipei naționale de fotbal în calitate de reporter, să intervievezi mari personalități din sport și să-ți vezi numele în ziar e un lucru extraordinar. E ceva care te motivează și, în același timp, care te responsabilizează. Am început să scriu încă de la 20 de ani, pe un blog personal. Primul ziar la care am colaborat este Presa Locală, unde am activat timp de aproape două luni în 2016. Din 6 iulie 2016 și până pe 8 ianuarie 2018 am fost redactor pe sport la Ziua de Cluj. În perioada 20 februarie 2017 - 29 mai 2017 am moderat emisiunea ZIUAlive, în fiecare luni, pe teme de sport. Am fost, de asemenea, colaborator al postului de radio Realitatea FM Cluj. Aici, în fiecare zi de luni, am participat la emisiunea 1 la 1, discutând tot despre sport, în perioada 18 iulie 2017 - 8 ianuarie 2018 :) În ianuarie 2018 am scris la Gazeta Sporturilor. Această colaborare am reluat-o în 2019, cu ocazia unui material despre Ioan Onacă, singurul supraviețuitor al echipei Arieșul Turda din finala Cupei României 1961. Turdenii s-au impus cu 2-1 împotriva celor de la Rapid, după ce au revenit de la 0-1. Vreau să adresez mulțumiri redacției GSP pentru anii în care au implementat Jurnalisport, un proiect care oferea oricui posibilitatea să scrie la cel mai prestigios ziar de sport din țară. Din 23 ianuarie 2018 sunt reporter la Look TV. Pe parcursul anului 2019 am mai publicat materiale în revista Eita României, pe citynews.ro și casiansoneriu.ro. Tot în 2019 mi-am susținut lucrarea de licență în jurnalism cu tema ”Activitatea lui Miodrag Belodedici, reflectată în presă”. Lucrarea am publicat-o anul trecut, la editura clujeană Accent. Din 22 octombrie 2020 semnez texte în publicația Cjsport.ro.
No Comments