Mi-am amintit în această dimineață că se împlinesc 26 de ani de la victoria României împotriva Statelor Unite, a doua de la Cupa Mondială 1994, organizată chiar de yankei.
Știind că va fi o conferință de presă, m-am gândit să-i împrospătez puțin memoria lui Dan Petrescu. Nu puteam fi prezent, datorită restricțiilor impuse odată cu venirea pandemiei, dar am trimis întrebarea către ofițerul de presă.
Printre amintirile cu Bergodi din perioada când îl avea adversar în Italia, visul de a-l transfera pe Sergiu Buș la CFR Cluj (golgheterul de la Gaz Metan, cu 10 reușite, și totodată fost jucător al echipei clujene), impresiile despre semifinala dintre Dinamo și FCSB (0-3, în prima manșă) și memoriile despre regretatul Ionuț Popa (un antrenor cu un simț al umorului cum rar mai întâlnești și capabil să obțină uneori niște rezultate uimitoare), tehnicianul din Gruia a retrăit și unul dintre cele mai importante goluri din cariera sa. Cel cu Statele Unite, pe faimosul Rose Bowl din Pasadena, în fața a zeci de mii de americani, și dintr-un unghi destul de dificil. Pentru a fi siguri de prezența în optimi, tricolorii pregătiți de Anghel Iordănescu aveau nevoie de o victorie cu țara gazdă. Și au obținut-o.
”26 de ani (de la golul cu naționala Statelor Unite – n. red.)? Înseamnă că sunt foarte bătrân dacă au trecut 26 de ani. A fost o zi superbă pentru cariera mea, pentru viața mea și, sunt convins, pentru toată țara românească care a ieșit în stradă să se bucure pentru această victorie minunată chiar acasă la americani. Să-i batem cu 1-0 a fost ceva extraordinar. Dacă nu-i băteam, nu eram siguri, dar așa cu victoria am fost siguri că ne calificăm.” Dan Petrescu, fost fundaș al echipei naționale de fotbal a României
Visul american a continuat în optimi, unde România elimina Argentina (3-2) și devenea revelația Campionatului Mondial. Din păcate, drumul s-a oprit în sferturi, la acele penalty-uri cu Suedia.
No Comments