SPECIAL | Copilăria fantastică a lui Ionuț Rada: ”Petreceam mult timp afară, la joacă. Când mi se făcea sete, adunam sticle, mergeam cu ele la alimentară și primeam Aurora”. Amintiri de la cel mai bun Mondial al României: ”Eram lipit de televizor. Oriunde mergeam se vorbea doar despre asta”

Ionuț Rada (35 ani), fundașul care a strâns 10 puncte cu CFR Cluj în grupele Uefa Champions League (cea mai mare performanță de până acum a unei echipe românești), care a marcat în poarta lui FC Basel și a lui AS Roma și care a jucat în sferturile Cupei Uefa cu Rapid, a acordat un interviu inedit site-ului Povești din Sport. A lăsat deoparte marile performanțe din cariera sa, vorbind în schimb despre anii copilăriei.

Rada s-a născut în 1982, an când Italia câștiga pentru a treia oară Cupa Mondială, iar Paolo Rossi ieșea golgheterul competiției  (6 goluri). Copilăria și-a petrecut-o afară, jucându-se cu copiii din blocul unde locuia. Mingea de fotbal era nelipsită. De altfel, printre obiectele pe care le-a ales la un an de la naștere s-a aflat și o minge. Conform tradiției, obiectul ales de un copil la tăierea moțului îi va influența viitorul, iar destinul lui Ionuț Rada a fost și este legat de balonul rotund.

Avea doar 7 ani în 1989, când România a trecut de la un regim la altul, dar își amintește și acum ultimii ani ai comunismului. ”Lucrurile de care îmi aduc aminte, dar nu ca un lucru rău, sunt statul la coadă dimineața la lapte, pâinea pe cartelă, bomboanele de mentă la 3 lei și băutura răcoritoare Aurora”, se destăinuie fundașul.

Timpul petrecut alături de bunici sunt alte amintiri frumoase din copilăria celui care a jucat în grupele Champions League cu două echipe diferite, Steaua și CFR Cluj. În vara lui 1994, când avea 12 ani, a urmărit din fața televizorului cea mai mare performanță din istoria echipei naționale de fotbal a României. Serile în care Hagi, Gică Popescu, Florin Răducioiu, Dan Petrescu, Prodan și Ilie Dumitrescu îngenuncheau Columbia, Statele Unite și Argentina și le-a petrecut la bunici. ”Tricolorii” s-au oprit în sferturile de finală, după un meci dramatic cu Suedia, disputat la San Francisco, care s-a decis la loviturile de departajare.

Anii au trecut, Ionuț Rada a crescut și a debutat în fotbalul mare la Universitatea Craiova. Au urmat episoadele AS Rocar, Rapid, FC Național, Steaua, CS Otopeni, Al-Nasr, CFR Cluj, Bari și ultima dată Fidelis Andria. Dar oricâte experiențe, performanțe și victorii a avut în cariera de jucător, anii copilăriei sunt unici, pentru că cea mai frumoasă perioadă a vieții este copilăria.

Ionuț, ai prins puțin și perioada de dinainte de Revoluție. Cum era viața ta atunci, copil fiind?

Eram prea mic ca să îmi dau seama ce înseamnă comunismul și nici părinții nu ne vorbeau despre asta. Ca și copil știu că petreceam foarte mult timp afară, la joacă, la bunici la țară. Am prins doar un trimestru cu tovarășa (Elena Ceaușescu – n. red.).

Lucrurile de care îmi aduc aminte din perioada comunistă, dar nu ca un lucru rău, sunt statul la coadă dimineața la lapte, pâinea pe cartelă, bomboanele de mentă la 3 lei, bautura răcoritoare Aurora (practic, eram cu prietenii de la bloc la joacă și când ni se făcea sete, adunam sticle , le curățam, le spălam și mergeam cu ele la alimentară și, în schimb, primeam Aurora).

”Până să merg la școală, eram tot timpul la bunici”

Care erau jocurile tale preferate?

Jocuri în fața blocului atunci erau foarte multe: jocul cu mingea (victorie, rațele și vânătorii), pitulușul (ascunselea), tije (un joc cu cartoane de la cutiile cu chibrituri). Așa erau denumirile în sud. Erau mult mai multe, practic, nu aveai cum să te plictisești. Toți erau afară și asta era un lucru extraordinar pentru dezvoltarea unui copil.

Aveai vreun desen sau film favorit?

Desene vedeam doar duminica, că parcă atunci era programul. Erau desenele „Nu zaietz nu pagadi”,”Mihaela” și, mai tarziu, și în top „Tom și Jerry”!

Cât de des îți vizitai bunicii? Care sunt cele mai frumoase amintiri pe care le ai cu ei?

Până să merg la școală eram tot timpul la ei. Vacanțele toate (erau – n. red.) acolo. Ei stau la vreo 60 km de Craiova, chiar și acum îi vizitez. Îmi e tare dor de ei și de perioada aia. Amintiri am foarte multe și frumoase, pentru că mă luau cu ei peste tot, la CAP, pe câmp, și ajutam la muncile din gospodărie.

Cum era la școală? Care erau materiile tale preferate?

La școală m-am descurcat bine. Probleme mari nu au fost niciodată. Îmi plăceau algebra, geometria, geografia și istoria. Sport nu mai zic, pentru că eram deja legitimat la CSS Craiova. Aveam deja o responsabilitate, aceea de a învăța bine, pentru că altfel părinții, și mai ales mama :), nu mă mai lăsau la fotbal.

”Nu renunța niciodată, muncește, pentru că șansa va veni”

Îți mai amintești la ce vârstă ai primit prima minge de fotbal?

Minge cred că am avut tot timpul, începând de la „turtă” 🙂 La tăierea moțului, obiceiurile noastre străvechi, părinții mi-au zis că am ales globul pământesc, mingea și foarfeca :). Întotdeauna o să-mi rămână în minte mingea de 35 de lei (o minge din cauciuc destul de mare, dar pe care o aveau toți copiii).

Când ți-ai dat seama că destinul tău este strâns legat de balonul rotund?

Am început să „bat mingea” de cum am început să merg. La 8 ani am mers la fotbal și sunt acum vreo 28. Nu știu când, însă simțeam că asta vreau să fac. Tati îmi spunea tot timpul, chiar și acum, ”nu renunța niciodată, muncește, pentru că șansa va veni, tu doar trebuie să fii pregătit”.

Părinții tăi cum au reacționat când le-ai spus că vrei să devii fotbalist?

Nu cred că a fost un moment anume, pur și simplu vedeau cât de mult îmi place, cât munceam, iar ei m-au susținut și au fost lângă mine tot timpul. Mai târziu, au știut singuri că fotbalul va fi meseria mea pentru muuuuult timp :).

Cine au fost idolii tăi în copilărie?

Am crescut cu ”U” Craiova și se vorbea mult de Gică Popescu. Am avut onoarea să îl cunosc și să joc la academia lui, iar pentru mine și colegii mei a fost un model în sport. Mai târziu, a fost Ronaldo Luis Nazario De Lima. Pentru mine este el și restul.

”Mondialul din 1994 l-am văzut la bunici. Eram lipit de TV. Oriunde mergeam se vorbea doar despre asta”

Mai practică cineva din familia ta fotbal sau alt sport?

În familia mea a făcut tata fotbal, dar la nivel de copii și juniori, sora handbal, dar puțin, iar acum fetițele noastre fac înot și karate. Încerc să le transmit imporțanta sportului în viața noastră. Ma bucur că le place și le ajută în dezvoltarea lor.

În 1994, când naționala a înregistrat cea mai mare performanță din istorie, aveai 12 ani. Cum era atmosfera la Craiova în zilele când juca România? Ai făcut și tu nopți albe pentru a-i vedea la TV pe Hagi și Gică Popescu?

Campionatul Mondial l-am văzut la bunici. Eram lipit de televizor, iar pasiunea pentru fotbal a crescut și mai mult după acel turneu incredibil (când România s-a calificat în sferturile de finală – n. red.). Oriunde mergeam se vorbea doar despre asta, lumea respira fotbal. Rezultate în Europa, la nivel de echipe de club nu erau, așa că echipa națională era ceva sacru și nu ratam niciun meci. Acum, din păcate, interesul pentru națională s-a cam pierdut.

”Ca să fim sănătoși, rețeta e alimentația echilibrată și sportul”

Societatea s-a schimbat foarte mult în ultimii 15-20 ani. De ce crezi că tinerii, dar mai ales copiii, petrec tot mai puțin timp afară și mai mult acasă, în fața telefonului sau a calculatorului?

Așa este, din păcate. Dar, până la urmă, este datoria fiecăruia dintre noi să ajutăm prin educație, să fim mai implicați, și, așa cum a zis Papa Francisc de la Roma, ”să ne jucăm cu copiii noștri indiferent de vârstă”.

Ce ar trebui făcut pentru a încuraja mai mulți oameni să facă sport sau activități recreative?

Cred că ar trebui să plecăm de la ideea că sportul trebuie văzut ca o activitate zilnică, aici fie alergare, mers vioi, yoga, sală , câteva exemple ca să începi, și până la joaca cu copii, ceea ce ziceam mai devreme. Ca să putem să ne bucurăm de cei dragi și de lucrurile pentru care muncim trebuie să fim sănătoși, iar rețeta e alimentația echilibrată și sportul!

În interviul de data trecută, mi-ai vorbit despre proiectul #TheRadaWay, prin care încerci să promovezi un stil de viață sănătos. Văd că unii cititori îți trimit încurajări, alții îți cer sfaturi.

Este un proiect pe care încerc să îl dezvolt cât mai mult. Vorbesc depre sport, alimentație, dar și de experiența mea ca sportiv. Sunt foarte mulți care îmi scriu și îmi cer sfaturi. Sunt bucuros să văd că fac parte din decizia lor de a schimba stilul de viață.

”Familia trebuie să rămână pe primul loc”

Am observat că te pasionează și gătitul. Ce rețetă îți vine acum în minte?

Cu gătitul, mai mult cele simple. Recunosc, trebuie să îmbunătățesc:). Tot timpul îmi vine în minte, oriunde aș fi, mâncarea de cartofi făcută de bunica la vatră…!

Care e cea mai mare dorință a ta pentru viitor?

Să petrec cât mai mult timp cu persoanele dragi! Totul este important, dar familia trebuie să rămână pe primul loc!

CV Ionuț Rada

Data nașterii: 6 iulie 1982

Locul nașterii: Craiova, România

Înălțime: 1,90 m

Post: Fundaș

Echipă: Liber de contract

În trecut: Universitatea Craiova (2000-2004),  Rocar București (2001), Rapid (2004-2007), FC Național (2005-2006), Steaua (2007-2010), CS Otopeni (2009), Al-Nasr (2010), CFR Cluj (2010-2015), Karlsruher FC (2012), Bari (2015-2016),  Fidelis Andria (2016-2018)

Palmares: Cupa (2006, 2007) și Supercupa (2007) României cu Rapid, Campionatul României (2012) cu CFR Cluj

Performanțe internaționale: Sferturile Cupei Uefa cu Rapid (2006), 10 puncte cu CFR Cluj în grupele Uefa Champions League (2012), 16-imile Europa League cu CFR Cluj (2013)

CITIȚI ȘI – Ionuț Rada, amintiri de neuitat din Champions League: ”La ora meciului cu Manchester United, am intrat cu mari speranțe la calificare”

Foto: Ionuț Rada, pe o plajă din orașul italian Puglia/ Sursă: Facebook