1. O totală lipsă de idei în jocul echipei lui Rednic. Când renunți la mulți jucători de bază, în schimbul unor sume mici și fără să cauți înlocuitori pe măsură, nu te poți aștepta decât la ce e mai rău.
liga 1
SPECIAL | Juvhel Tsoumou, atacantul care s-a școlit în fotbalul german și cel englez, iar acum are planuri mari cu Hermannstadt
În 1883, exploratorul italian Pierre Savorgnan de Brazza a fondat și botezat actuala capitală a Republicii Congo, Brazzaville. Orașul adăpostește în prezent aproape 2 milioane de suflete și este despărțit de Kinshasa (capitala Republicii Democrate Congo) prin râul Congo. Tot aici, în ultimul deceniu al secolului XX, a văzut lumina zilei Juvhel Tsoumou.
SPECIAL | Takayuki Seto, primul japonez din istoria Ligii 1: ”Eram tânăr când am venit la Astra și nu știam prea multe despre fotbalul din România”. Amintiri de la Mondialul din 2002: ”Bărbații se tundeau ca Beckham”
Ajuns la Astra în 2007, Takayuki Seto (32 ani) a devenit unul dintre cei mai importanți fotbaliști din istoria clubului giurgiuvean. A pus umărul la promovarea echipei în eșalonul secund, apoi în Liga 1, a câștigat un campionat, o cupă și o supercupă, a evoluat de două ori în grupele Europa League și a fost aproape de o calificare în optimile competiției.
SPECIAL | Răzvan Pleșca, unul dintre ultimii mohicani ai echipei cu care Mediașul a eliminat-o pe Mainz: ”Mă voi retrage la finalul acestui sezon”. De ce nu a jucat niciodată în străinătate și care sunt planurile de viitor ale goalkeeperului
Răzvan Pleșca (35 ani) apără buturile lui Gaz Metan Mediaș de aproape 8 ani. A ajuns aici în 2010, după despărțirea de Poli Iași, și, cu excepția unui singur sezon, când a fost împrumutat la FC Botoșani, portarul născut în Arad nu i-a părăsit pe ”lupii negri”. Vara lui 2011 a însemnat cea mai mare performanță din cariera sa, dar și a clubului din Mediaș.
O lecție de bun simț. Petrescu: ”Am fost plecat din țară ca jucător și antrenor, și am făcut cinste României. Nu înțeleg de ce nu există respect”
În fotbal, dar și în alte sporturi, există lucruri care sunt (sau ar trebui să fie) mai presus de victorii, bani și trofee. De ce? Pentru că fiind o persoană publică, vei deveni un model pentru societate. Bun sau rău. Totul depinde de ceea ce faci tu, de felul în care îi respecți pe cei din jur, jucători, antrenori, suporteri, conducători și, nu în ultimul rând, adversari. Idealul sportului nu e acela de a dezbina oamenii, ci de a-i uni. ”Respectă și vei fi respectat”, îmi spunea un profesor din facultate. Pe cât de simplu e mesajul, pe atât de greu este de pus în aplicare.








