Încă nu a început etapa a 12-a, dar Dinamo e pe punctul de a avea un nou antrenor. Al treilea din acest sezon.
În campionatul trecut, Florin Bratu reușea să termine pe primul loc cu ”alb-roșii” în play-out. Cu un bilanț de 11 victorii, o remiză și doar două înfrângeri. Prestațiile din următoarea stagiune nu au mai fost aceleași, trei succese, un egal și cinci eșecuri, iar fostului atacant i s-a arătat ușa. A venit Claudiu Niculescu, liber de contract după despărțirea de FC Voluntari (cu care câștigase primele trofee din istoria clubului: Cupa și Supercupa României în 2017). Părea momentul potrivit pentru ”Clau-gol” să facă iar performanțe în Ștefan cel Mare, de această dată ca tehnician. Dar nu i s-a dat timp. După nici o lună și doar trei meciuri (3-1 cu Dacia Unirea Brăila în 16-imile Cupei României, 0-0 cu Sepsi și 0-2 cu Botoșani în campionat), Claudiu Niculescu este și el îndepărtat.
”În ritmul ăsta, în 2-3 ani ne vine rândul tuturor să antrenăm Dinamo”, scrie un fan al câinilor pe Facebook. Are dreptate, pentru că o echipă are nevoie de stabilitate. Ba mai mult, unui antrenor îi trebuie timp ca să-și demonstreze calitățile. Felul în care a fost îndepărtat Niculescu arată lipsă de profesionalism (un cuvânt mare într-un fotbal atât de modest).
Înainte de a da afară un tehnician, un club (de fotbal, de handbal, de baschet ect) trebuie să-și pună următoarele întrebări: I-am oferit un lot valoros?, Am făcut un echilibru între jucătorii tineri și cei experimentați? Am știut să-i motivăm pe cei care s-au remarcat? Am găsit înlocuitori pe măsură atunci când am vândut jucători importanți?
Când rezultatele sunt nesatisfăcătoare, nu trebuie să ne uităm doar la antrenor. De vină pot fi și jucătorii, dar și conducerea unei echipe. Asta ne duce pe toți cu gândul la vorba lui Lăpușneanu, în opera lui Costache Negruzzi. Poporul cerea capul lui Moțoc, iar Lăpușneanu spunea: ”Sunt proști, dar mulți. Să omor o mulțime de oameni pentru un singur om? Nu ar fi păcat?”. Într-un final, Moțoc a fost sacrificat.
Ce putem învăța din asta? Că orice lucru făcut fără cap va costa. Încă nu a apărut anunțul oficial, dar Mircea Rednic e favorit pentru a-l înlocui pe Niculescu. Sigur, e un antrenor mult mai experimentat. A adus ultimul titlu din istoria lui Dinamo, în 2007. 9 ani mai târziu a calificat-o în finala Cupei. A luat un campionat și cu Rapid, în 2003. Dar, chiar și așa, lui Niculescu i s-a făcut o nedreptate. Nu i s-a dat timp ca să revigoreze echipa.
Edi Iordănescu, care prelease campioana CFR în vară, a fost schimbat după doar trei jocuri. Marius Măldărășanu, care fusese instalat pe banca Astrei, a ieșit și el din schemă deși era nu pierduse niciun meci în șapte etape. Dacă e să mergem și mai departe, Vasile Miriuță, în sezonul 2016-2017, a reușit să facă o echipă competitivă la CFR Cluj în condiții foarte grele. A venit acolo când mulți ar fi refuzat. Clubul era în insolvență, mulți jucători importanți au fost vânduți (Cristian Lopez, Davide Petrucci), dar asta nu a reprezentat o piedică pentru Miriuță. A calificat echipa în play-off, chiar dacă a început campionatul cu o penalizare de șase puncte. A terminat cu echipa pe 4. Ar fi ajuns și mai sus, dar mulți dintre fotbaliștii care au dus greul erau la final de contract. Aveau un viitor nesigur. Și atunci cum să mai aibă dorința de a-și da sufletul pe teren, dacă nu sunt respectați?
Ca să ai performanțe, o spun din nou, îți trebuie stabilitate. Îți trebuie disciplină, îți trebuie un buget constant, îți trebuie jucători. Mai simplu spus, îți trebuie un proiect pe termen lung. Dar, mai presus de astea, trebuie să-ți respecți oamenii. Iar Claudiu Niculescu a reprezentat ceva pentru fotbalul românesc și pentru Dinamo. Nu o spun eu, o spun cifrele. Peste 100 de goluri în tricoul ”alb-roșilor”, șapte trofee interne (din care trei titluri) și două titluri de golgheter. A luat și două trofee cu FC Voluntari, despre care am vorbit mai sus. De aceea cred că nu așa trebuie să te porți cu legendele!
No Comments