Răzvan Pleșca (35 ani) apără buturile lui Gaz Metan Mediaș de aproape 8 ani. A ajuns aici în 2010, după despărțirea de Poli Iași, și, cu excepția unui singur sezon, când a fost împrumutat la FC Botoșani, portarul născut în Arad nu i-a părăsit pe ”lupii negri”. Vara lui 2011 a însemnat cea mai mare performanță din cariera sa, dar și a clubului din Mediaș.
Cu o generație uimitoare, din care au mai făcut parte nume precum Eric de Oliveira, Ciprian Petre, Cristi Todea, Nicandro Breeveld, Paul Pârvulescu, Ovidiu Hoban, Markovici, Trtovac, Buzean sau Bawab, trupa antrenată de profesorul Cristi Pustai, care se află și acum pe banca medieșenilor, a fost foarte aproape de o calificare istorică în grupele Europa League. Mediașul a debutat cu stângul în a doua competiție intercluburi de pe Bătrânul Continent, 0-1 pe terenul finlandezilor de la Kups Kupio. Dar băieții lui Pustai nu au aruncat prosopul, iar în returul de la Mediaș au câștigat cu 2-0, prin golurile marcate de Ciprian Petre și Ovidiu Hoban.
În turul 3 preliminar, Mediașul avea să joace cele mai bune partide din istoria sa pe plan internațional. Ardelenii au dat piept cu nemții de la Mainz, o formație redutabilă la acea vreme. În Germania, gazdele au deschis scorul după doar jumătate de oră, însă meciul avea să se termine la egalitate, grazie reușitei din repriza secundă a lui Bawab. Tot după 30 de minute, Mainz a marcat prima și la Mediaș, însă și de această dată, Bawab și-a salvat echipa. Meciul a intrat în prelungiri. A urmat o jumătate de oră plină de suspans, însă tabela a rămas nemodificată. S-a trecut, astfel, la loviturile de departajare, care au fost și înger, dar și demon, pentru echipele românești, dar și pentru prima reprezentativă, de-a lungul timpului. Finala Cupei Campionilor din 1986, dintre Steaua și Barcelona, meciul România-Irlanda de la Cupa Mondială din 1990, România-Suedia din sferturile Mondialului American sau Steaua-Ajax în 2013 sunt doar câteva exemple.
Dar să revenim la ce s-a întâmplat pe 4 august 2011. Peste 5000 de suflete trăiau pe viu cea mai frumoasă seară din istoria lui Gaz Metan Mediaș. Echipa lui Cristi Pustai a transformat 4 penalty-uri, nemții 3. Penalty-ul decisiv i-a aparținut lui Bawab, iordanianul devenind pentru a treia oară erou în dubla cu Maniz. Un merit aparte îl are, însă, și cel cu care vorbim în acest interviu, Răzvan Pleșca, pentru că el a parat două lovituri de pedeapsă ale nemților. În play-off, Gazul s-a întâlnit cu Austria Viena. Mediașul a pierdut cu 1-3 în tur, dar în a doua manșă, disputată pe stadionul lui CFR Cluj, Ovidiu Hoban le-a adus victoria ”lupilor negri”. Mai aveau, însă, nevoie de un al doilea gol pentru a merge în grupe. Acel gol, din păcate, nu a mai venit. S-a terminat 1-0, iar prima și singura participare a lui Gaz Metan în cupele europene lua sfârșit.
Anii au trecut. O parte din acei jucători cu care Mediașul speria Europa s-au retras, iar alții au plecat la alte echipe. Doar doi componenți de atunci mai joacă la Gaz Metan, Pleșca și Paul Pârvulescu. Al doilea a mai jucat în ultimii ani la FCSB, FC Viitorul, FC Voluntari, ASA Târgu Mureș, St. Polten, dar la începutul acestui an s-a întors acasă.
Răzvan Pleșca va împlini pe 25 noiembrie 36 ani, însă aniversarea nu îl va mai prinde între buturi, pentru că la finalul acestui sezon va agăța mănușile în cui. Pleșca se poate lăuda, însă, cu o carieră memorabilă. A adunat peste 200 de apariții pe prima scenă și, așa cum am spus și mai înainte, a pus umărul la cea mai mare performanță din istoria lui Gaz Metan.
Pleșca, în timpul unei degajări/Foto: sptfm.ro
Răzvan, de ce ai ales să fii portar?
Am ales să fiu portar, la fel ca fratele meu mai mare, datorită lui Silviu Iorgulescu. A fost portar și antrenor la UTA și era prieten al familiei noastre.
Ai ajuns în acest an la 200 de meciuri în Liga 1. Cum te simți știind acest lucru?
Până la 25 de ani aveam 5 meciuri în prima ligă și aveam mari îndoieli dacă voi ajunge măcar la 10. Faptul că am ajuns să am peste 200 de jocuri mă bucură enorm.
Vei sărbători și al 300-lea meci în câțiva ani?
Nu voi sărbători, deoarece mă voi retrage la finalul acestui sezon.
Cea mai mare parte a carierei ți-ai dedicat-o Mediașului, unde evoluezi și în prezent. Ești cel mai vechi jucător din lotul acestei echipe. Cum ai ajuns aici?
Am ajuns la Mediaș la finalul contractului cu Poli Iași, prin intermediul unui prieten din Mediaș, care m-a recomandat domnului Pustai (care pregătește echipa și în prezent – n. red.).
În 2011, ai fost protagonistul celei mai mari performanțe din istoria clubului, accederea în play-off-ul Europa League. Ați trecut de Kups Kupio, apoi de Mainz la penalty-uri. Cum ai trăit acea vară? Ce atmosferă era în oraș?
Într-adevăr, vara anului 2011 a fost una deosebită, cu prezența echipei în Europa League. A fost cea mai importantă realizare din istoria clubului. Tot orașul ne susținea.
Ați fost la doar un pas de grupe. Dacă Mediașul mai înscria un gol, în partida retur, pe care a-ți câștigat-o cu 1-0, visul devenea realitate. Ce crezi că a lipsit echipei în dubla cu Austria Viena?
Ne-a lipsit curajul și puțin noroc în dubla cu Austria Viena.
Tot în 2011, ați reușit și câteva rezultate interesante pe plan intern. Două victorii cu CFR, dar și un 3-0 în fața Stelei – prima pentru Gaz Metan în fața roș-albaștrilor după 64 ani. Granzii vă cam știau de frică. Care a fost secretul acelor rezultate, atât din campionat, cât și din Europa?
Continuitatea la nivelul lotului, care era aproape neschimbat de câțiva ani.
Ciprian Petre, Cristi Todea, Eric, Bud, Bawab, Hoban, Nicandro Breeveld, Trtovac, Pârvulescu și tu. Cum ai descrie această generație?
Probabil cea mai bună din istoria clubului.
În 2015, când Mediașul a retrogradat în liga a doua, ai fost împrumutat la Botoșani. Cum a fost acolo?
A fost foarte frumos la Botoșani. Am lucrat numai cu oameni de calitate acolo.
Te-au ofertat să rămâi și după finalul împrumutului cei de la Botoșani?
Da. Probabil aș fi rămas la Botoșani, dacă nu era domnul Pustai antrenor la Mediaș în vara lui 2016.
Până la urmă, te-ai întors acasă în 2016. În actuala ediție, ați trecut prin multe încercări. Echipa a avut vreo 6 luni în care nu câștigase în campionat, dar acum începeți să reveniți pe linia de plutire. Cum a reușit echipa să își regăsească forța?
La începutul sezonului s-a schimbat aproape tot lotul. A fost nevoie de mult timp până să avem puțină omogenitate.
Cum te înțelegi cu domn profesor Pustai?
Am un respect foarte mare pentru el. Reușește să ne motiveze pentru că e sincer cand vorbește cu noi, nu folosește un limbaj de lemn. Asta e părerea mea.
În ultimul timp, recită poezii după meciuri: Invictus, poezii scrise de Adrian Păunescu și Nichita Stănescu 🙂 Vă recită și vouă?
Da, uneori la pauza meciurilor sau la final, dar nu prea des.
Ți s-a ivit vreodată ocazia de a juca în străinătate? E un regret pentru tine că nu ai făcut acest pas?
Nu, și nu e un regret. Nu cred ca m-aș fi putut adapta în altă țară.
Care a fost idolul copilăriei tale?
Walter Zenga (fost portar la Inter Milano. În Liga 1, le-a antrenat pe FC Național, Steaua și Dinamo – n. red.). Și am debutat în liga 1 cu el antrenor. Care erau șansele? 🙂
Ce alte pasiuni mai ai în afară de fotbal?
De câțiva ani, timpul în afara fotbalului îl petrec cu fiul meu. El e pasiunea mea. Înainte de asta, filme, playstation, cărți, shopping.
Ce planuri ai după ce vei agăța mănușile în cui?
Mă voi ocupa de o afacere în domeniul cosmetic.
Dacă ai putea da timpul înapoi, ce ți-ai dori să schimbi?
Aș dori să fi avut mai mult timp pentru studii. Am fost 4 ani la ASE, îmi plăcea atmosfera de acolo, dar nu prea aveam timp să ajung la cursuri, seminarii și examene.
CV RĂZVAN PLEȘCA
Data nașterii: 25 noiembrie 1982
Locul nașterii: Arad, România
Înălțime: 1,88 m
Post: Portar
Numărul de pe tricou: 12
Echipa actuală: Gaz Metan Mediaș
În trecut: FC Național, Politehnica Iași, FC Botoșani
Foto: gsp.ro
No Comments