Browsing Tag

cupa româniei

Legende

REMEMBER 2011 | Ultima reprezentație a lui Olăroiu în Liga 1 + șutul a la Drogba expediat de Bănel și drumul spre Cupă deschis de Nicolae Dică

Pe 21 mai 2011, deci fix în urmă cu 10 ani, s-a desfășurat ultima etapă a Ligii 1, cu toate meciurile programate de la ora 17:00, într-o frumoasă zi de sâmbătă.

La Cluj, pe stadionul campioanei CFR, care se pregătea să predea ștafeta Oțelului Galați, prima formație din Moldova câștigătoare a titlului, pășea Cosmin Olăroiu în aplauzele a circa 20.000 de spectatori. Respectul câștigat de tehnicianul care a fost aproape de finala Cupei UEFA, iar la câteva luni distanță reușea prima calificare în grupele Champions League din anii 2000, ambele performanțe reușite cu Steaua, a cântărit mai mult decât orice orgoliu care se face simțit între suporterii a două echipe. Pentru mine personal a fost prima partidă din Liga 1 pe care am urmărit-o de pe stadion. Și ce partidă, una de povestit nepoților aș îndrăzni să spun.


ADUS ÎN AL 12-LEA CEAS PENTRU A SALVA UN SEZON CE PĂREA COMPROMIS

La cinci ani distanță de când scria istorie în fotbalul românesc, Olăroiu a fost rechemat la cârma roș-albaștrilor, unde și-a regăsit doi dintre elevii săi dragi, Nicolae Dică (întors chiar la începutul anului sub formă de împrumut de la Catania) și Bănel Nicoliță (ultimul mohican cum s-ar spune, pentru că la momentul respectiv era singurul uefantastic stelist rămas fidel echipei din Ghencea). Olăroiu lăsase, preț de câteva săptămâni, mirajul financiar creat de șeici la cluburile din fotbalul arab pentru a salva un sezon ce părea compromis. Până la întoarcerea sa, Ilie Dumitrescu, interimarul Edi Iordănescu (campion al României cu CFR Cluj 10 ani și jumătate mai târziu), Marius Lăcătuș, iar apoi Sorin Cârțu ocupaseră funcția de principali pe banca tehnică în stagiunea 2010-2011. Iordănescu a fost și singurul cu procentaj de 100%, după ce câștigase singura partidă cu el în calitate de antrenor, în 16-imile Cupei României, după un gol înscris cu capul de Bănel Nicoliță. Cine și-ar fi imaginat că vom mai auzi încă foarte multe despre Iordănescu junior peste ani și ani? Dar să revenim la trecut.

În timp ce trupa lui Olăroiu încerca să prindă pe ultima sută de metri o calificare în Europa League, CFR Cluj eșuase în tentativa de a ajunge măcar în a doua competiție europeană după ce participase în grupele Champions League cu doar câteva luni în urmă. Avea să înregistreze cea mai slabă clasare după ce intrase în rândul campioanelor din Liga 1, locul 10.

CĂLDURĂ INFERNALĂ, SPECTACOL FOTBALISTIC DIN BELȘUG

Pe stadion nu s-a permis accesul cu bidoane de apă, nici măcar cele la jumătate de litru, deși era o zi călduroasă, cum rar mai întâlnești în primăverile de acum. Dar setea care exista printre numeroși spectatori a fost potolită de ceea ce s-a văzut din teren. De o parte erau Nuno Claro, Cadu, Gabi Mureșan, ultimii doi pe teren la ceea ce s-a numit „Minunea de pe Olimpico” în seara de 16 septembrie 2008, prin victoria cu AS Roma, dar și Rafael Bastos, Leo Veloso (brazilian pe care Dinamo îl luase în probe cu doar un an înainte, pentru ca în final să semneze cu CFR) sau Buș (nu fostul președinte al Statelor Unite ale Americii, ci Sergiu Buș, pe atunci în vârstă de 18 ani). De cealaltă parte se aflau Tătărușanu, ale cărui penalty-uri apărate cu Grasshopper încă aveau ecou în toată Europa, Dică, Bănel Nicoliță, despre cei doi am amintit și mai sus, Brandan, Latovlevici, Bilașco sau Romeo Surdu. Ultimul a și deschis scorul, cu un șut din careu, după ce mingea a fost atinsă ușor de portarul Nuno Claro. Soarele strălucea ca niciodată, asta până la șutul spectaculos aproape de vinclu, în stilul întâlnit la Didier Drogba, cu care Nicoliță a majorat avantajul de pe tabelă. Avea să fie ultimul gol al jucătorului care reușea o dublă împotriva lui Betis, în optimile Cupei UEFA, pentru Steaua. O ghiulea de la distanță expediată după deposedarea brazilianului Rafael Bastos. Buș a revitalizat partida cu golul de 1-2 marcat înainte de pauză, o reușită care a făcut numele „prezidențial” să răsune în tribune.

Dezamăgit de cele două goluri primite, Alin Minteuan, aflat la primul mandat ca principal în Gruia, a ales să-l înlocuiască la pauză pe Nuno Claro cu nou venitul Mihai Mincă. Aflat în trecut la Rapid, sub comanda lui Răzvan Lucescu, tânărul portar a avut un singur moment de neatenție, la golul de 3-1 marcat de Bilașco, în prezent oficial al formației clujene, celelalte acțiuni ale roș-albaștrilor nedându-i emoții goalkeeperului care a fost rezerva lui Dani Coman în sfertul românesc Rapid-Steaua din Cupa UEFA.

„DICANIO” ȘI MOMENTELE DE GENIU DE LA BRAȘOV

Deși favoriții au pierdut, oamenii au rămas cu amintirea unui spectacol fotbalistic, cum numai Cosmin Olăroiu îl putea coordona. A fost ultima sa reprezentație în Liga 1, patru zile mai târziu câștigând Cupa României într-o finală desfășurată la Brașov, unde Torje și Nicolae Dică au marcat câte un gol din lovitură liberă, în timp ce devierea nefericită a lui Bărboianu refăcea avantajul în tabăra roș-albaștrilor, care au celebrat la final prima Cupă după 12 ani. A fost Cupa lui Olăroiu, dar în mod special a lui Nicolae Dică, „Dicanio” înscriind golul calificării cu o execuție ca în vremurile bune, cu șut din voleu, în ultimele minute ale returului cu FC Brașov din semifinalele Cupei României. Robert Ilyeș, în prezent oficial al echipei Sepsi Sf. Gheorghe, marcase golul de 1-0 al „stegarilor” din lovitură de pedeapsă.

DISPARIȚIA UNEI CAMPIOANE

În acele zile, Unirea Urziceni își dădea ultima suflare, la capătul unei înfrângeri usturătoare, 1-5 cu Sportul Studențesc după ce marcase prima, la nici doi ani de când cucerise primul și singurul ei titlu sub comanda lui Dan Petrescu. Trofeul de atunci, dar și cele opt puncte din grupele Champions League (record pentru România până în 2012, când CFR Cluj a adunat 10) s-au risipit precum nisipul strâns cu putere atunci când se află în palmă. Tot în acele zile era dezafiliată FC Universitatea Craiova, formație finanțată de Adrian Mititelu, aflată de mai mulți ani în rivalitate cu CS Universitatea Craiova. Câțiva ani mai târziu, suporterii steliști s-au împărțit în două tabere, odată cu pierderea dreptului de a folosi numele și sigla Stelei de către clubul deținut de Gigi Becali, actuala FCSB.

Parcă nici prestigiul unui antrenor nu mai are valoare în alegerea băncii tehnice, poate că există și alte cauze care duc la declinuri pe plan sportiv, dar, așa cum își intitula foarte frumos scriitorul George Mihalache una dintre faimoasele sale cărți dedicate sportului, „Antrenorul e de vină”. Vina de a nu găși mereu ceea ce caută, de a plăti chiar și atunci când e nevinovat, vina de a fi prins niște vremuri tulburi, cum ne povesteau bunicii și străbunicii despre anii din și de după terminarea războiului.

Foto: Instagram / Jiangsu Suning

Legende

Ce mai face Vali Velcea, antrenorul lui Poli Timișoara din finala Cupei României, ediția 2008-2009

Mă credeți că n-am mai auzit nimic de Vali Velcea de mult, mult timp? În 2009 a fost numit de Marian Iancu antrenor interimar la Poli Timișoara. Practic, a stat pe banca tehnică la finala Cupei României, desfășurată pe 13 iunie în anul respectiv, pe stadionul vechi din Târgu-Jiu. Timișoara terminase campionatul pe locul secund, astfel că urma să participe în preliminariile Champions League.

Continue Reading
Interviuri

VIDEO | Ioan Onacă, ultimul supraviețuitor al Arieșului din finala Cupei cu Rapid. Filmare completă din luna februarie

Despre Ioan Onacă s-au scris și se mai pot scrie multe. Pentru că e un personaj reprezentativ al fotbalului turdean și clujean în același timp. Luna trecută a împlinit 83 de ani și, spre bucuria mea, când l-am sunat ca să-i fac o urare mi-a răspuns. Este și acum cu ochii pe echipa sa de suflet. Echipă cu care a câștigat cândva Cupa României, după o finală cu Rapid București.

Continue Reading
Interviuri

INTERVIU DE COLECȚIE | Ioan Onacă, ultimul mohican din echipa de aur a Arieșului Turda: “Băieți, în finala cu Rapid alergăm până murim”

Într-o frumoasă zi de duminică, prea frumoasă ținând cont că era mijlocul lui februarie, m-am urcat într-un autocar și am pornit spre Turda. Când mai aveam puțin până la destinație, mașina s-a stricat. Șoferul a coborât, a făcut ce a facut, și a pus-o din nou pe picioare. Am coborât în autogară și, ajutat de noile tehnologii, am ajuns lângă Hotelul Potaissa. Potaissa este denumirea istorică a orașului Turda. Oamenii se plimbau cu copiii prin împrejurimi, iar eu mă aflam lângă statuia lui Avram Iancu, care se afla la doi pași de hotel.

Continue Reading
Interviuri

Povestea Chimiei Râmnicu Vâlcea, spusă de un suporter: ”Stadionul era plin când veneau Craiova, Dinamo și Steaua. Era o atmosferă de sărbătoare”. Nebunia de după câștigarea Cupei: ”S-a băut și s-a mâncat două zile” + Amintiri cu Hagi, Dobrin și Zoli Crișan

Marius Stroie (46 ani), un român stabilit în Anglia din 2002, a împărtășit site-ului Povești din Sport câteva amintiri despre Chimia Râmnicu Vâlcea, club de fotbal cu o istorie de aproape șase decenii și care în prezent nu mai există. Continue Reading

Interviuri

SPECIAL | Takayuki Seto, primul japonez din istoria Ligii 1: ”Eram tânăr când am venit la Astra și nu știam prea multe despre fotbalul din România”. Amintiri de la Mondialul din 2002: ”Bărbații se tundeau ca Beckham”

Ajuns la Astra în 2007, Takayuki Seto (32 ani) a devenit unul dintre cei mai importanți fotbaliști din istoria clubului giurgiuvean. A pus umărul la promovarea echipei în eșalonul secund, apoi în Liga 1, a câștigat un campionat, o cupă și o supercupă, a evoluat de două ori în grupele Europa League și a fost aproape de o calificare în optimile competiției. Continue Reading