Am rămas surprins de numărul mare de vizualizări (aproape 35.000) obținute la un videoclip trimis pe adresa redacției de poetul și profesorul maramureșean Ioan Ivașcu. Îi mulțumesc pe această cale, e meritul său!
Este vorba de o filmare cu momentul de reculegere ce s-a ținut pentru Gigi Mulțescu, pe 15 septembrie, la stadionul lui CFR Cluj, în seara când trupa ardeleană a remizat cu FCSB, campioana României, ultima revenindu-și după ce a fost condusă cu 2-0.
Este cea mai mare audiență pe care a avut-o un videoclip pe pagina de facebook Povești din Sport. Mai adaug și faptul că a strâns 424 de aprecieri până la această oră.
Numai că audiența record despre care tot vorbesc nu a venit într-un context vesel, ci unul trist. Îmi reamintește faptul că publicul (și fără a generaliza) e sensibilizat mai ușor de întâmplări triste decât de cele frumoase. Cu siguranță, o audiență mare obținută dintr-un reportaj de care să-ți amintești cu drag mai târziu îți aduce o satisfacție deplină. Altfel, cifrele rămân doar cifre. Iar noi mergem mai departe, uitând (poate) că suntem tot niște pasageri în timp, cum a fost și Gigi Mulțescu.
P.S. În vara lui 2016, după ce Mulțescu a pierdut un meci la penalty-uri în fața CFR-ului, în Cupa Ligii (mâna sus cei care vă mai amintiți de această competiție ), am avut privilegiul să-i strâng mâna (la vremea respectivă era antrenorul Universității Craiova), întrebându-l dacă mai ține minte acel 3-1 din Ghencea, în 2010. Nu numai că a reținut jocul (cu o bucurie nemascată), dar a spus și echipele: Steaua (în prezent FCSB) și Ceahlăul, și rezultatul remarcabil obținut de nemțeni (care au retrogradat, din păcate, în anul respectiv). L-am mai văzut de două ori pe Mulțescu în sezonul 2016/2017: la un 0-0 în sezonul regular al Ligii 1, cu CFR, apoi la un surprinzător 3-0 cu același CFR, de această dată în antepenultima etapă din play-off. Nu mai știu la care dintre aceste meciuri s-a întâmplat, dar rețin că într-o seară, în momentul când s-a ridicat de la masă, în sala de conferințe, un jurnalist i-a transmis că ar fi bun pentru o carieră în politică. „SMURD-UL”, fiindcă i se mai spunea și așa, a ridicat mâna, în ideea că politica nu e de el. Sau mai bine spus, ce rost avea să-și complice viața într-un domeniu atât de lipsit de sentimente și de onoare cum e politica. Pe 5 a terminat Universitatea Craiova în acel sezon, unul pe care Mulțescu l-a prins în întregime pe banca oltenilor.
Foto și video: Ioan Ivașcu
7 Comments
Mulțescu a salvat de la retrogradare pe Poli Aek.
Te salut! Îți mulțumesc pentru acest detaliu. Da, Mulțescu a salvat multe echipe. Și a antrenat până când sănătatea chiar nu i-a mai permis. Mi se pare foarte greu să o iei de la capăt de atât de multe ori cum a făcut-o el.
Pe la sfârșitul anilor 80 a fost și antrenor jucător la UTA. Bun antrenor dar și jucător. Puține selecții la națională totuși…Păcat…alte vremuri.
Te salut! Mai am o amintire legată de Mulțescu. În 2019, la o emisiune moderată de Mădălin Negoiță, la Look Sport, Mulțescu a dat un interviu prin telefon. Și și-a amintit de un episod cu Halagian, care decedase de puțin timp. A povestit cum, la un meci, Halagian constatase că Mulțescu a strigat mai mult la jucători decât el.
Salut. Ai fost și tu prezent în acea emisiune?
Din păcate, nu. Dar am urmărit-o de acasă. Eu am avut puține emisiuni cât am lucrat la Look. Le făceam de sărbători sau cu alte ocazii sau invitați speciali.
Cu Halagian am avut un scurt dialog în acel an, la telefon, păcat că nu l-am rugat în aceeași zi să-mi ofere câteva detalii din perioada când l-a antrenat pe Belodedici. Am preferat să stabilim un interviu pe altădată, numai că nu a mai existat o altădată.