Psihiatrul meu mustăcios, care mi se pare că are o față demnă de numele Vasili, nu arată prea intelectual și nici măcar nu se preface interesat de muncă.
O dezarmare, un egal cât o înfrângere care ne încearcă nervii fără niciun pic de subtilitate. Ai noștri, aplecați ca niște trestii ce formează o armată de apărare incapabilă să facă față suflului temperamental al inamicului. Un zeu răuvoitor a înclinat terenul spre poarta noastră, iar hoarda de urmași ai lui Itzhak ne-a făcut să uităm că jucăm cu o echipă mult mai slab cotată decât a noastră.
Ca un epigon al personalităților care scriau despre fotbal, mă joc și eu cu stiloul pe hârtie, gândindu-mă la un subiect pe care să îl abordez. Nu vine niciunul. Nu vreau saă vorbesc despre fotbalul feminin și nici despre “Sărutul diavolului”, ca să reamintesc și un titlu de roman de dragoste, scris de Barbara Cartland.